după ușă, mereu după ușă

o cameră în care se doarme –
io moțăi pe canapea de două zile –


sunt câinele tău care nu are voie în pat
sunt câinele care face indigestie
că nu-ți duci gunoiu’
da’ mă duci la spital cu branulă
și te sună la unu noaptea să vii să mă iei că
plâng după tine –
sunt câinele care te urmărește
și stă în brațele tale
sunt câinele tău care nu are voie în pat –


rod de nerod pantofii
mi-e foame
am un nod în gât
stai în fotoliu comod
scrii
îmi dai foi să mestesc
sunt în ham incomod –
e un cod când latru
mă-nvârt să mă deznod
de piciorul de lemn de care m-ai prins –


mă trimiți în pod
latru
lasă-mă cu tine
îmi fac sânge rău
latru
sunt câinele tău care n-are voie în pat –


sunt uzinele care produc inele strâmbe
pe bandă rulantă
sunt o femeie gata să-și schimbe stăpânul –


zâmbesc mult, sunt ironică și-ți vreau
binele
„da acasă ajung”
mă dezbrac
și mă ascund sub uscătorul de rufe –
am învățat să împăturesc lenjerii 200×220
singură –
spăl zilnic cearceafuri –


sunt ude și
mă ascund

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Liviu Dospinescu și Gabriel Moroșan

începutul sau sfârșitul a tot ce este

Umbrela – o saga întreruptă Nu există așa ceva,o fotografie curată.Niciun pas spre mâinefără o umbră de ieri.Resturi de atingeriaprinse ale sufletuluicad în timp ce

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *