- Din fericire, încă mai există ceea ce s-ar numi arta de a conviețui, nu-i așa?
- Da, o artă pe care ăștia mici n-au deprins-o, cel puțin nu ai noștri…
,,Arta convieţuirii” este un spectacol montat de Petru Vutcărău, după piesa ,,Zeul carnagiului”, a scriitoarei franceze Yasmina Reza. Subiectul central este frustrarea vieţii de cuplu. Acțiunea începe în salonul familiei Vallon, unde soseşte cuplul Reille, al căror băiat l-a lovit cu un băț peste față pe Bruno Vallon, lăsându-l fără doi dinți. Începutul conversaţiei dintre părinţi este unul diplomatic, civilizat, în încercarea de a păstra bunele maniere și respectul reciproc. Treptat, însă, totul degenerează într-o confruntare agresivă în urma căreia ies la suprafaţă toate nemulţumirile vieţii de cuplu. În scenă, avem prezenți patru actori, cei care dau viață personajelor sunt: Gheorghe Pietraru (Artist al Poporului), Doina Arvat, Anatol Guzic și subsemnata, Natalia Prodan; Acțiunea are loc în Franța și asta a servit drept indicație regizorală, după cum spunea domnul Vutcărău: Nu uitați, personajele sunt franceze, suntem în Franța, dacă astfel de situație avea loc la noi în țară, piesa avea să aibă doar o pagină, conflictul nu avea să fie discutat, analizat (la ceai), ci, din start, rezolvat – ,,dinte pentru dinte și ochi pentru ochi”. Or noi asistăm la un început foarte cald, la o discuție amicală între două cupluri diferite, diferite și ca statut social și ca principii de viață. Nimic nu prevestește conflicte, doar ameliorarea lor și iată că la final totul explodează. Allan Reille, interpretat de Anatol Guzic, de profesie avocat și din start suspectează, și este foarte atent la cuvinte, ceea ce o provoacă pe Veronique Vallon (Doina Arvat) – personajul care, de la bun început, impune impresia, împreună cu soțul său Michelle (Gheorghe Pietraru), unei familii ideale, unde totul este bazat pe încredere, siguranță, armonie, inteligență, valori, dar la final ajunge derutată, șocată de soțul său, rămâne stupefiată, tot acest timp, crezând că știe foarte bine cu cine trăiește, crezând că ea controlează tot, nu se știe după plecarea soților Reille ce va fi mai departe și cum va putea trăi în continuare, care este viitorul familiei lor. Anette Reille, eu, Natalia, un personaj destul de colorat, la început încearcă să se abțină, dar pe parcurs, varsă toate problemele de cuplu în public, ajunge și în stare de ebrietate, și provoacă iarăși discuția despre conflictul care era considerat aplanat, afirmând : Bine a făcut fiul nostru că la ciomăgit pe al vostru!… Ea nu crede în drepturile omului, ci în legile naturii.
Spectacolul este o lucrare regizorală foarte bună, dar actoricească, având niște partituri actoricești puternice. De scris s-ar putea multe, dar el trebuie vizionat și perceput, fiecare în felul său. De exemplu acum, în stagiunea precedentă, după ce a fost permisă reluarea evenimentelor teatrale și permis accesul publicului, spectacolul s-a bucurat de săli pline, și cei mai mulți erau perechi, cupluri, care se regăseau, mai ales după o lungă perioadă de izolare. Până la final, nimeni dintre cei patru nu deține ARTA CONVIEȚUIRII, uită și de copii, și de conflictul care i-a adunat, și își dau pe față frustrările proprii.
Spectacolul este o comedie care vă va face să ieşiţi din rutina cotidiană și să revizuiți toate problemele ce țin de arta conviețuirii.
Vă așteptăm, din toamnă, la teatru, iar după, chiar la o discuție despre spectacol.
