Dar cu minecum rămâne?

(studentă la Colegiul Pedagocic „Alexei Mateevici”)

Nu vreau să mă întorc în timp
El e nemilos și năucitor
În trecut m‑a făcut să plâng și mi‑a distrus
Tot ce aveam mai frumos
Ce copil bun eram cândva
Talentat și atât de luminos
Dar el și‑a făcut treaba
A sacrificat sufletu‑mi
Pentru bunăstarea altora
Dar cu mine cum rămâne?
Cine sunt eu de fapt?
Făcându‑mă să iubesc viața
Și apoi
Să nu‑mi pese de oamenii pe care parcă îi iubeam


Poate am căzut iar în păcat
Dar singurul păcătos e timpul.
Doar el unește și desparte.

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Radmila Popovici

totul de la început

odată cu anii te părăsește și muzaspunea tata cu acel surâs al bărbatuluicare a acceptat încă o înfrângere în zadar căutam în ochii luistrălucirea cu

Noutăți
Adrian Niță

Totul este înțelegere

A susține că totul este înțelegere înseamnă, în primul rând, a susține că pas (cosmos, univers, lume, în limba greacă) este înțelegere: lumea noastră este

Noutăți
Leo Butnaru

Parastasul și nenorocirile

Există epoci în care gesturile își pierd conținutul și rămân doar ritualuri – iar ritualurile, golite de sens, tind să se înmulțească. Nu pentru că

Noutăți
Mihail Vakulovski

Patrimoniu

Așa cum Simone de Beauvoir are grijă de mama sa înainte să moară și descrie toată perioada aceea într-un roman autobiografic, O moarte foarte ușoară

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *