Mi‑ar fi pustie casa dacă ai pleca
Și perna de pe canapea ar fi atât de rece.
Mi‑ar curge nu sânge, ci apă prin vene dacă m‑ai uita,
Și chiar de timpul o să treacă, dorul de tine nu‑mi va trece.
Mi‑ar fi greu să mă așez la masă,
Să‑mi iau singură micul dejun, prânzulși cina.
Ar fi prea multsă te zăresc în orice colț din casă
Și m‑aș întreba mereu pe umerii cui stă toată vina.
M‑ar durea să nu te pot suna,
Să‑ți uit vocea, zâmbetul și mersul,
Să nu‑ți pot scrie înainte de a mă culca,
Iar tu să‑mi vizitezi doar somnul, visele și versul.
Mi‑ar displăcea să nu știu ce gânduri te frământă
Și să nu fiu la curent cu ce răni te dor,
Iar peste‑un timp să‑ți fiu de totstrăină…
Să nu mai fiu prezentă în al tău viitor.
M‑ar doborîsă mă întrebe mama despre tine,
Iar eu să îi răspund că noi ne‑am depărtatspontan.
Să știi că dac‑ar fisă rămân aici doar eu cu mine,
Mi‑ar fi iarnă‑n suflet pentru întregul an.
