(elevă în clasa a X-a)
Mi-e frică când vine seara,
Vântul adie stingher pe alee
Și îmi aduc aminte de mama,
Când, fiind copil, îmi spunea de probleme.
Totuși, acum am familia mea,
Însă seara, stând la fereastră,
Îmi aduc aminte de căsuța cea
Cu ferestre uriașe spre zarea albastră.
Acolo, departe, erau niște pomi,
Iar dealurile – pline de grâne.
Mama ne mai spunea de nevoi,
Storcându-și perna de lacrimi păgâne.
Copil am fost odinioară
Și astăzi, poate, sunt copil,
Când cerul sumbru înghite a noastră ulicioară,
Doar perna îmi știe de dor și suspin.
