O seară la Chișinău
îți dă o senzație
că viața poate fi dulce,
te cuprind
case de melci pline de oameni,
un amestec de limbi,
o nesiguranță profundă,
neîncredere în propriul destin.
Această bucată de pământ,
mai lungă decât lată,
în formă de prăjitură,
este prea atrăgătoare,
dar puțini vor sta acolo,
de unde e mai ușor să pleci,
să lași în urmă
pendulul istoriei tulburi
și lanuri de viță-de-vie
pline de struguri zemoși.
Porți
Când toate porțile
erau deschise
am visat despre dragoste
în toate limbile lumii,
inclusiv în franceză.
Dar cu vârsta
lumea devine
din ce în ce mai mică,
porțile se închid încet
una după alta
și îți rămâne
o singură limbă,
tânjești să fie cea adevărată
și să n-o uiți
la prima răscruce.
Discuție cu o
amintire
Voiam să vorbim
după zeci de ani de tăcere,
aș vrea să vorbim,
dar este imposibil.
Niciodată nu mai putem vorbi,
pentru că nu se va mai întoarce
persoana care erai.
Nu, cu tine, nu,
pot să vorbesc doar cu o amintire.
Oboseală
Te-a cuprins o oboseală,
stai, nu-i o oboseală,
este cu siguranță oboseala ta
care nu-ți permite
să savurezi din plin
zeama momentului,
să te apropii
de tine, de oamenii din jur,
oboseala cumplită,
stai în brațele ei reci
și nu poți degusta
niciun strop de vin
al zilei de azi.
Descompunere
a omului
În câte elemente
poate fi descompus un om?
Cubiștii au venit
cu un punct de vedere,
dar istoria secolului al XX-lea
a venit cu mai multe păreri
și din mase de oameni
au rămas
doar o grămadă de oase
și câteva rugăciuni.
Piele goală
Pentru înțelegerea nuanțelor
din personalitatea ta
trebuie să te descalți
și să te dezbraci și așa,
desculță și goală, să cobori
în mijlocul pântecului tău,
care a rămas umflat după copii.
Acolo pipăi fiecare bucată
de cicatrici mărunte,
ele îți povestesc
cine ești și unde ajungi.
Pielea femeii este
în legătură strânsă cu pământul,
acolo, în adâncime,
ne întâlnim într-o bună zi cu toții,
și nu contează cât de înalt
am reușit să zburăm spre cer.
Aerul trece prin plămâni,
e ca un vis,
nu va dura mult.
Eternitatea nu trăiește în țărână.
Eva în Timișoara
Florile, lampioanele și becurile
plutesc în aer
amețite de un miros dulce
adus de o adiere de vânt.
Sunt ca un contrapunct
pentru cetatea solidă
și aerul de gravitate central-europeană
pătrunde în nări.
Eva se plimbă pe străzi
în îmbrățișarea șarpelui.
Și din catedrală răsună
Doamne miluiește.
Îți vine să repeți,
dar nu-i rugăciunea ta.
