O mamă s-a dus să pună cartofi
dar pământul era prea uscat
sapa ei lovea
toc.toc.toc
se tocea
și arunca roiuri de fluturi roșii
topiți
Mama a îngenuncheat să ia țărna în palme,
s-o mângâie cu o rugăciune,
să o umezească cu sudoarea ei
Trebuie să pună cartofi!
Pământul era greu, zgrunțos, avea miros de plumb și parcă de carne
și de așchii de cer topit
toc.toc.tac
cădea printre degetele mamei
umed de sângele ei
Cum vor crește aici cartofii
s-a gândit mama,
ce miros vor avea cartofii prăjiți
când vor veni copiii să-i mănânce
toc.tac.tac
picături roșii
din sufletul mamei
și fluturi roșii ce împânzesc cerul galben-albăstriu.
Anul ăsta copiii nu vor veni să mănânce cartofi prăjiți.
Tac.Tac.Tac
