în ziua aceea dimineața la ora 8 eu mi -am cumpărat perle o dimineață posomorâtă de toamnă
ploua și eu îmi cumpăram perle
apoi m-a sunat doamna E. trecuseră doar două ore și mi-a spus că nu vei mai reveni în sat de la spital nu plângeam doar ploua și priveam nedumerită perlele pe care le mai țineam în palmă realizasem că așa am trecut prin oraș cu perlele în palma dreaptă
nu le-am purtat niciodată nici nu cred că le voi purta le-am încuiat într-o cutie dreptunghuilară din când în când deschid cutia
le privesc dar de fapt privesc dimineața aceea cu ploaia torențială și aud vocea doamnei E. la telefon e sinistru să trăiești în Moldova dar și mai sinistru e să mori în Moldova îmi spune doamna E. de fiecare dată când privesc perlele totalmente devastată nici hram nu vom avea în sat
atât de neajutorată și umilită doamna E. îmi vorbește despre spitalul de la Soroca și despre medicii măcelari cu o voce stinsă îmi povestește despre spitalul de la Chișinău
despre avionul care te ducea la Chișinău dar
te-a dus în altă parte eu ascult și privrsc perlele care se înnegresc treptat în palmele mele
