Granada: drumul spre Alhambra
20 aprilie 2023, joi
Vacanța de vară din acest an, 2023, a început cu lecturi, pentru că s‑au acumulat mai multe de citit, ceea ce n‑am reușit pe parcursul anului universitar…
Am început cu Tales of ALHABRA (Poveștile despre Alhambra), o carte de eseuri și povestiri ale autorului american Washington Irving, inspirate și parțial scrise în timpul vizitei sale, în 1828, la complexul palat‑fortăreață cunoscut sub numele de Alhambra din Granada (Andalucia, Spania). Cartea, cu titlul original Alhambra: o serie de povești și schițe ale maurilor și spaniolilor, publicată în 1832 în Statele Unite și Anglia, în varianta engleză, am procurat‑o chiar la Alhambra, în timpul excursiei noastre andaluziene din aprilie a acestui an.
Vizitând Granada, Washington Irving l‑a descris ca fiind „un oraș cel mai pitoresc și frumos, situat într‑unul dintre cele mai frumoase peisaje pe care le‑am văzut vreodată”. Răsfoindu‑mi acum, odată cu lectura, amintirile și pozele aventurii noastre andaluziene, iar și iar mă minunez – ce frumuseți am mai văzut pe acolo! Granada, într‑adevăr, este o bijuterie, casele – ca niște jucării, care și care mai interesante, colorate! Iar drumul de la Hotelul „Ana‑Maria” din centrul orașului, în care ne‑am cazat, și până la Ansamblul Alhambra a fost o poveste aparte, un drum mare, o adevărată provocare, cu urcușuri și urcușuri pe stradelele înguste, pietruite, unele cu multe scări… Mergeam și tot mergeam, mai întrebam de Mitru, feciorul și ghidul nostru, care tot timpul mergea înaintea noastră, dacă mai este, cât mai este… El zicea: încă puțin… Și tot așa, până când am ajuns sus. Dar când am ajuns! Ce priveliști minunate se deschid asupra împrejurimilor! Palatele Alhambra, fortăreața, parcul extraordinar, grădinile, în zare – piscurile înzăpezite ale munților Sierra‑Nevada… Eforturile noastre n‑au fost în zadar! Frumusețile acestea merită văzute măcar o dată în viață!…
Aventura aceasta a fost pe 20 aprilie, zi de joi. Mai urma să avem încă o zi la Granada, cea de vineri, 21 aprilie, inclusiv să revenim la Alhambra. Așa că, obosiți, dar foarte impresionați și satisfăcuți, am încheiat ziua la o cină într‑un local la fel de pitoresc – „El Balcon de San Nicolas”, memorabil și acesta…
II
Aventurile spaniole Granada: la un flamenco
21 aprilie 2023, vineri
Ora 22.15
Fiind în călătorie prin Spania, în Andalucia, n‑am putut să nu vizionăm un spectacol de flamenco, mai ales că anume aceste locuri andaluziene sunt considerate ca fiind patria acestui gen muzical caracterizat de o ritmicitate deosebită, pentru aceasta fiind folosite și castaniete (un instrument muzical de percuție format din două plăcuțe de lemn, os, corn sau fildeș, prinse ca valvele unei scoici, care sunt lovite ritmic una de alta), cântecele fiind însoțite de dansul flamenco. Datorăm și această reușită tot lui Mitru, feciorului și ghidului nostru, care ne‑a întocmit ruta până la un local clasic de flamenco din Granada…
Era deja spre seară, după ce luasem cina la San Nicolas, când ne‑am pornit spre localul cu flamenco. Soarele se pregătea să apună, o vreme foarte plăcută, nici prea cald, nici rece, numai potrivită pentru o promenadă. Deja nu ne simțeam prea obosiți după ziua petrecută la Alhambra, așa că mergem. Mitru spune că nu e prea departe, dar de mers avem. Drumul spre cartierul Sacromonte, al romilor, cum spun pe aici, unde e situat localul cu flamenco, trece pe coline, urcușuri, coborâșuri pitorești, stradele pietruite, case originale, caracteristice regiunii, multe flori, aranjamente ce‑ți bucură privirile…
Ajungem, în sfârșit, sus, pe vârful dealului, de unde se deschid priveliști minunate, scăldate de razele soarelui de seară. Pe cealaltă colină se văd turnurile Palatului și ale Fortăreței Alhambra. În vale, printre coline, își duce apele râul Muralla. Peisaje ca din poveste…
Localul la care mergem se numește „Restorante‑Flamenco Cueva de la Rocio”. Local specializat în spectacole flamenco, amenajat original, în stil andaluzian. Procurăm bilete și, curioși, ce urmează? Intrăm într‑o sală specială, pe la pereți – câte un rând de scaune, în fiecare parte câte vreo douăzeci și încă vreo zece în spate. Pe scena improvizată – artiștii: patru dansatori, dintre care trei femei și un bărbat, o cântăreață și un chitarist. Intrați toți în sală, așezați pe scaune, se sting luminile obișnuite, se aprind cele colorate, începe spectacolul! Răsună ritmurile de flamenco! Pe rând, dansează câte o artistă, apoi toți împreună. Ritmuri de‑a dreptul fierbinți, așa cum sunt spaniolii de aici, din Andalucia! Privesc încântat la picioarele dansatoarei, care ciocănește ritmurile, dar și la expresia feței, care redă toată gama de emoții – înverșunare, îndârjire, furie, forța de a cuceri… Artista, cu ochii mari, se uită când în sus, la ceruri, cerând putere, când în jos, spre pământ, căutând sprijin… O luptă continuă… Toată povestea vieții… Lupta e grea, e până la istovire, dar până la urmă e cu izbândă! Pe fața dansatoarei apare lumină, apare bucurie! Dansul, ritmurile, acompaniate de muzică, chitară, castaniete, se apropie de apogeu. Finalul! Și… o explozie de aplauze, ovații!…
Asta e flamenco!
Asta e Spania, aici, în sud, în Andalucia, în Granada, căci pe aici a apărut cândva, demult, flamenco, spiritul acestor locuri și al acestor oameni…
Când am ieșit de la spectacol, se făcuse noapte. Turnurile Alhambrei, de pe cealaltă colină, se evidențiau în luminile reflectoarelor. Iar pe stradelele Granadei – multă lume, distracțiile continuă…
