Credeți că e posibil să rezistăm războiului, agresiunii, fascismului, totalitarismului prin artă? În ce măsură ea ne ajută să supraviețuim și care, de fapt, îi este menirea?
Iya Kiva, poetă ucraineană
Arta, în esența ei, nu poate lupta direct împotriva războiului, agresiunii sau terorismului. Nu poate opri aceste lucruri. Dacă ar încerca să acționeze direct, ar risca să amplifice ciclul răului, ar ajunge la violență contra violență, „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. Arta nu merge pe acest drum. Menirea ei este alta. Ea înseamnă iubire și creație, iar acestea nu sunt limitate la domeniul artistic. Să plantezi o grădină frumoasă lângă casa ta, de exemplu, este tot o formă de creație. Iar dacă aduci în lume ceva ce nu ar fi existat fără tine, atunci oferi un răspuns asimetric. Într-un fel, asta este și ideea creștinismului – nu că alte religii nu ar vorbi despre asta, doar că eu o cunosc mai bine. Dacă vrei să schimbi lumea, trebuie mai întâi să te schimbi pe tine însuți și să îmbunătățești ce este în jurul tău, acel mic univers al tău. Pentru asta, ai nevoie de un fel de „antidot emoțional” și de un răspuns asimetric față de realitate. Răul funcționează astfel: dacă îi răspunzi cu rău, îl amplifici și totul se reduce la zero. Într-adevăr, pe front, în război, trebuie să răspunzi cu violență – este o chestiune de supraviețuire. Nu poți ieși și spune „Noi suntem pentru iubire, ucideți-ne pe toți”, din păcate, nu funcționează așa. Dar, pe de altă parte, poți să creezi artă, să ai grijă de ceilalți, să cultivi iubirea, să adopți o atitudine ecologică față de oameni și față de lume. Toate astea sunt răspunsuri asimetrice, pentru că răul vrea să te prindă, să te provoace, să-ți stârnească emoțiile negative, agresivitatea, să te împingă spre ceva distructiv. Dar atunci când te retragi din capcana asta și alegi să creezi ceva bun, schimbi regulile jocului. Omul are în el atât lumină, cât și întuneric. Dacă te provoacă cineva cu rău, uneori trebuie să răspunzi, dar dacă ai posibilitatea să eviți confruntarea directă și să răspunzi asimetric, răutatea nu te atinge. În schimb, tu creezi ceva bun în jurul tău. Așadar, în timp ce războiul multiplică distrugerea, arta găsește o cale ocolitoare și construiește ceva. Chiar și creațiile imaginare sunt importante, pentru că ele pot deveni fundația unei lumi mai bune. Poate că așa funcționează, de fapt, arta: ea plantează semințele binelui.
