Credeŗi că e posibil să rezistăm prin artă războiului, agresiunii, fascismului, totalitarismului? În ce măsură ea (arta) ne ajută să supravieŗuim și care, de fapt, îi este menirea?
Șerban Axinte, poet, critic literar
Nici esteticienii și nici ideologii nu au reușit vreodată să ofere soluți clare, practice cu privire la acest subiect. Nu, literatura, arta, în general, nu pot opri aceste tipuri de agresiune. Pentru că cei care se află în spatele acestor orori nu au niciun respect pentru viață, darmite pentru literatură. Arta are capacitatea de a oferi soluții doar pentru noi înșine. Arta nu are proprietăți miraculoase pentru cei ce sunt în afara sa, ci doar pentru cei conectați la ea în modul cel mai firesc, organic chiar. E vorba despre posibilitățile pe care le are fiecare dintre noi pentru a gestiona situațiile tragice. Agresiunile sunt totalitare prin ele însele și nu au nimic în comun cu gândirea nuanțată. Literatura ne ajută să ne dăm seama că există mai multe niveluri de realitate, prin intermediul literaturii suntem capabili să accesăm la modul fictiv viețile noastre alternative. Pentru că arta ține de ontologia noastră, cea responsabilă de modul în care integrăm în noi evenimentele exterioare nouă și concepției noastre despre lume. Arta ne‑ar putea ajuta să ne raportăm chiar și la ideea de fatalitate. Literatura militantă are șanse mai mari de a schimba lucrurile datorită puterii ei de a influența opinia publică, de a ajuta la formarea unei mase critice capabile să impună un punct de vedere. S‑a tot vorbit de‑a lungul secolelor despre capacitatea artei de a se opune realității. Uneori, această caracteristică acceptă și un sens politic, opunerea (în sensul alternativelor estetice) devenind opoziția, în cel mai politic sens cu putință. Nu e un paradox că în perioadele de criză socială și politică artele au renăscut, și‑au regăsit menirea. Știm cu toții că liniile paralele nu se pot intersecta niciodată. Asta nu le împiedică, în unele situații excepționale, să poată fi tangente.
