Vi s-a întâmplat vreodată, în timp ce colindați străzile Chișinăului, să vă stârnească un zâmbet picturile de pe pereții clădirilor? Un așa-zis „muzeu în aer liber”, care nu cere bilet de intrare și nici nu suntem presați de un anumit program fix pentru a putea privi cu poftă ceva ce ne-a impresionat. Ne vine poate destul de greu să admitem acest lucru, influențați fiind de faptul că tablouri ale artiștilor putem admira doar în interiorul unui muzeu sau în alte instituții culturale. Cum să realizezi însă o artă monumentală și eroică, o artă publică? Artă publică ar fi direct proporțional cu pictură murală.
Toată lumea are acces liber la aceste creații, sunt pentru toate vârstele și, cel mai important, sfidează limitele spațiului expozițional. Artistul care „desenează în afara liniilor” din toate punctele de vedere, ale cărui picturi le cunoaștem cu toții, dar mai puțini îi cunosc numele, este Radu Dumbravă, un tânăr născut și format în Chișinău, cu o dragoste nemărginită pentru pictura murală. Autenticitatea sa constă în puterea de a transforma pereții posomorâți ai clădirilor în opere de artă, oferind un aspect nou orașului prin culoare, formă, concepție și mesaj.
Din cele observate, pictorul muralist are o slăbiciune intensă pentru istorie, proslăvind-o în cele mai importante picturi ale orașului. Regele dac Decebal până în zilele noaste are o domnie neoficială pe strada ce îi poartă numele din sectorul Botanica. Peretele Gloriei: Decebal din 2017, ce se întinde pe o suprafță de 120 m2, reprezintă debutul artistului, alături de pictorii Victor Zucker și GroMVas, întruchipându-l pe regale dac alături de trei haiduci care au luptat împreună pentru menținerea unității Daciei. Nu în zadar titlul ne destăinuie importanța domniei lui Decebal, în timpul căruia statul centralizat s-a aflat la apogeul său, moment de glorie al poporului.
Eminescu îmi vine în ajutor cu următorul vers: „Uriașa roat-a vremei înapoi eu o întorc” (Memento Mori). Cea mai semnificativă lucrare din toată creația artistului este Coloana neamului, zămislită în anul 2018. Are 225 m2 și e cea mai mare pictură murală cu tentă istorică din țară, realizată pe un perete al Palatului de Cultură al Feroviarilor. De la stânga la dreapta surprindem trei domnitori, amplasați în ordine cronologică, conform domniei succesive: Burebista, Ștefan cel Mare și Dimitrie Cantemir, pe fundalul unei rozete circulare ce face referire la roata timpului, prin intermediul căreia pictorul încearcă să ne reamintească cine suntem ca neam („vezi roata istoriei întorcând schițele ei”). Metaforic vorbind, aceste trei personalități întruchipează „Sfânta Treime” a neamului nostru: Burebista, „Cel dintâi și cel mai mare dintre regii Traciei”, reușind unificarea triburilor geto-dacice, întemeietor al statului. Nu în zadar artistul îl poziționează primul în compoziția picturală – Burebista întruchipează temelia neamului român, sau, mai bine spus, începutul. În centru – nimeni altul decât Ștefan cel Mare, cel mai mare domn al Țării Moldovei, personalitatea simbolică ce reflectă independența, lupta pentru apărarea identității și pentru afirmarea conștiinței naționale. Și, nu în ultimul rând, Dimitrie Cantemir, contrastând puternic față de ceilalți doi domnitori, se afirmă pe plan cultural ca unul dintre cei mai mari savanți umaniști de la sfârșitul sec. XVII și începutul sec. XVIII. Culorile predominante sunt albastru, galben și roșu – coincidență? Chiar tricolurul țării!
Nu se poate relata în câteva rânduri contribuția artistului muralist la îmbogățirea aspectului estetic al orașului. Se întâmplă deci ca pictorul să evadeze din mediul său pentru a-și alege altul. După ce l-a ales, îl transformă și îl recreează, oferindu-i o valoare universală și umană. Un băiat mergând pe bicicletă, deasupra lui înălțându-se câțiva cocori, fata moșneagului din povestea lui Creangă cu inscripția: „A fost o dată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar povesti”, elemente folclorice, castele roz din ținutul poveștilor pe pereții grădinițelor, jucători de fotbal surprinși în cel mai absolut dinamism posibil pe zidurile stadionului „Dinamo”, toate acestea având o suprafață de întindere pe toată geografia țării. Mai mult, curiozitatea artistului depășește geografia limitelor. Slăbiciunea sa pentru istorie își lasă amprenta și în Polonia, unde a conturat portretele unor mari personalități: etnograful Adam Chętnik (2017, Muzeul de Etnografie din Łomża), regele Ioan al III-lea Sobieski (2017, Legionowo) și exploratorul Paweł Edmund Strzelecki (2023, Școala nr. 53 din Gluszyna).
Rămânem îndatorați pentru fiecare metru pătrat de înflăcărare a picturii murale a artistului Radu Dumbravă, pentru întoarcerea la unul dintre aspectele fenomenului numit de noi astăzi artă publică. Sunt atât de multe picturi nevăzute pe străzile Chișinăului, trebuie doar să ne facem timp să le observăm.
