Traducere în limba română de Igor Guzun
Ed Pobuzhansky este un poet rus contemporan cu origini moldovenești, copilărind la Edineț, în nordul Moldovei. S-a născut la Cernăuți, în Ucraina, la 19 aprilie 1968, și a absolvit Facultatea de Jurnalism a Universității de Stat din Chișinău (specializarea „Activitate editorială”) și Institutul de Literatură „M. Gorki” de la Moscova (atelierul lui Iurie Kuznețov). Activitate profesională la radio, ziare și reviste ale vremii. Ed Pobuzhansky a debutat la Chișinău, în 1992, cu cartea de poeme „Светосплетенья” („Coroane de lumină”), editată cu un tiraj de 1500 de exemplare. Este autor al cărților de poeme „От мира сего” („Din această lume”, Chișinău, 1993), „Ересь” („Erezie”, Moscova, 2012), „Между слов” („Printre cuvinte”, Moscova, 2018) și „Агент неба”, ( „Agentul cerului”, Moscova, 2020). Este membru al Uniunii Scriitorilor din Federația Rusă. Fondator și redactor-șef al editurii „Образ” și al anuarului de poezie contemporană cu același nume. Locuiește și creează la Moscova. Poeziile lui Ed Pobuzhansky au fost traduse în română, ucraineană, armeană și spaniolă. Scriitorul Igor Guzun a tradus în limba română 50 de poeme ale lui Ed Pobuzhansky și le-a adunat într-o antologie bilingvă – „Забытые крылья” / „Aripi uitate”.
Biografie
M-am născut în Ucraina.
Am crescut în Moldova.
Locuiesc în Rusia.
Și sunt
un ac de cusut cu o singură ureche,
care încearcă să repare
cu firul de argint al poeziei
prietenia de pe vremuri —
pânza ultimei speranțe.
Poetul
De-aș fi un poet mai ca lumea! —
Coloana a cincea îmi strigă urale.
Mă poate răni și o glumă
Ca pe-un sergent din trupe speciale.
Dreptatea — în spate, onoarea — în față.
Nu cópii și nici nu port bască.
Am scris doar un cântec în viață.
Unde eram dacă-l cânta Baskov!
De-aș fi mai obraznic, dom’le…
Măcar la 50 să flutur din coate.
Scrieri alese, opera omnia?
Într-un caiet le public pe toate!
Dragoste
Aș vrea să începem
cu lucrurile simple —
cu sexul, de exemplu.
Apoi, probabil, îți voi da voie
să speli vesela…
Și poate că într-o zi
voi arunca
din camera de baie
periuțele de dinți
și voi lăsa acolo doar două —
periuța ta și periuța mea…
Despărțire
Se întâmplă în iubire:
sunteți încă împreună,
când dimineața
îți bei cafeaua rece
și termini de mâncat omleta cu șuncă
(din nou a ieșit prea sărată),
dar deja în dormitor
coboară de le mezanin
geanta aceea albastră de voiaj
cu fermoarul care nu se mai închide…
Speranța din iPhone
Vocea ta îmi sună în timpane,
Iar ochiul tău e Gorilla Glass.
Am iconițe în loc de icoane
Pe iPhone-ul meu — iconostas.
Când totul în jur e prostire,
Pastile, reclame, regim,
Să-mi spui măcar asta, Siri…
Fără speranță, cum să trăim?
Aripi uitate
Și toate s-au dus — n-am nici har și nici
miză,
Nici puteri să nu cad în gol.
Ce bine-i că totuși păstrez în valiză
Aripi nezburate în stol!
Și toate s-au dus — n-am nici chef, nici
dreptate,
Rămâne cenușă și malț.
Un soare pe ducă și vântul — în spate.
Trag aer în piept… Și mă-nalț.
Încă o dublă
Sunt plin de lacune, defecte — la bis,
Amintirile îmi sunt ciuruite.
Dacă totul mi-a fost interzis,
Acum orice îmi pot permite.
N-am fost ce-au vrut și nici ce-au spus —
Un iamb suitor în trahee.
Și am tăcut altfel și m-am opus
Și am băut și am cântat nu aceea.
N-am scris poeme, ci am dat
Cuvintelor semnificații,
Prietenii nu mi-am trădat,
Și jur — n-am înjurat jurații.
Cu un noroc mai orb ca mine nu-s
La preț afișat de o rublă.
Dar totuși strig, privind în sus:
Mai vreau încă o dublă!
