după max porter
îl văzusem odată cum plânge își astupa fața cu palmele sparse o farfurie de porțelan
vorbise la telefon cu mama se împiedicase de firul lui singura legătură cu ea cred
că i‑a fost greu cred că s‑a simțit singur cred că a suferit iar noi nu am vrut
să vedem știa să reconstruiască lucruri să lipească cioburi să zdrobească struguri
să jupoaie iepuri să ne fie alături să găsească bani în gălețile de gunoi să aducă
plăcinte cu brânză să‑și miște inima în direcția tuturor când am plecat la Cluj
îmi cumpărase de dor o geantă plină ochi cu papuci o răsturnase să mi‑i arate
cum îl priveam nedumerită iar el aștepta să îi văd lacrimile chiar dacă
nu se prelingeau pe față
terminațiile libere ale fibrelor nervoase răspund la aproape orice tip de atingere
inclusiv la cald rece durere sau neglijență emoțională din partea copiilor tăi
