vedere din Uman
7:02 dimineața
pe o stradă din orașul Uman,
din centrul Ucrainei,
trece un om pe bicicletă.
probabil merge la muncă,
are adidașii albi,
pantalonii verzi,
jacheta albastră
și, chiar lângă el, o floare portocalie
izbucnește‑n asfalt.
când fumul se risipește,
omul dă să se ridice,
se uită la bicicletă,
la pantaloni,
se uită‑n jur,
poate strigă,
și cade iar.
iată vederea pe care‑ar trebui s‑o trimiți
de pe front alor tăi, obuzierule,
și să le scrii doar atât:
acesta‑i războiul.
Kalașnikov
Fried Chicken
îngerașul meu a lipsit atunci toată ziua,
a avut o filmare pentru o reclamă la KFC,
i‑au pus în jurul unei mese,
cu o găleată‑n față, plină cu aripioare de pui
prăjite,
și când cineva le striga: gustați!
se repezeau la găleată, luau câte‑o aripioară,
mușcau,
apoi cineva striga: stop! și altcineva trecea
cu altă găleată și‑i întreba: scuipați?
și‑o luau de la capăt
iar și iar, și iar de la capăt:
gustați!
scuipați?
gustați!
scuipați?
gustați!
scuipați?
uite‑așa, toată ziua.
când am văzut clipul nici n‑am
recunoscut‑o
printre acele fețe aplatizate de hămesire și
tâmp extaz,
de zici că‑nfulecau aripioare de înger prăjite
din găleata care‑i blagoslovea cu icoana
colonelului cu papion Harland Sanders,
și imediat mi‑a venit în minte alt clip, pe
care doar ce‑l văzusem,
cu un călugăr rus propovăduind la o masă
pe care se odihnea un Kalașnikov:
„să vă învăț cum să încărcați corect muniția:
pentru ca un glonț să intre în țintă,
în inamic, să‑l distrugă,
nu în nimic, nu în aer,
asta ne învață Sfinții Părinți,
când luați glonțul spuneți următoarele
cuvinte:
Sfântă Maică a lui Dumnezeu, salvează‑ne.
Sfinte Părinte Nicolae, roagă‑te la
Dumnezeu pentru noi.
Sfântă Maică a lui Dumnezeu, salvează‑ne.
Sfinte Părinte Nicolae, roagă‑te la
Dumnezeu pentru noi.
Sfântă Maică a lui Dumnezeu, salvează‑ne.
Sfinte Părinte Nicolae, roagă‑te la
Dumnezeu pentru noi.
Țarule Nicolae al II‑lea, roagă‑te la
Dumnezeu pentru noi”.
9 luni de măcel în Ucraina
KFC a continuat să vândă aripioare prăjite
în Rusia,
până s‑a îndurat cineva să strige: stop.
scuipați?
o, voi, neprihănite aripioare de înger,
sfințite de‑a noastră hămesire,
prăjite,
rugați‑vă pentru noi
salvați‑ne
rugați‑vă pentru noi
salvați‑ne
rugați‑vă pentru noi
salvați‑ne
Trenul Prietenia
n‑apucăm să ne prezentăm
că intră și‑al patrulea:
– e prima oară când merg c‑un vagon de
dormit, zice‑n loc de salut,
da‑i tot un zâmbet,
apoi aflăm că e din Iordania
și muncește câte trei luni
ca să călătorească trei zile
și‑a vizitat așa nouăzeci de țări,
Moldova
va fi a nouăzeci și una,
și‑n timpul ăsta e deja în șosete,
scapă și de ele și pleacă desculț
să inspecteze întregul vagon
domnul basarabean e de‑ai casei, își pune
papucii,
observăm astfel că sub ei este un covor,
iar peste covorașul lung de pe hol e un alt
covoraș,
perdelele de la geamuri țin așa mult să fie
drăguțe încât aruncă în noi cu floricele,
exploratorul desculț se întoarce să ne
anunțe că la baie a găsit apă caldă
și două tipuri de săpun,
iată de ce primisem fiecare, cu așternuturile,
și câte‑un prosopel.
de fapt căldura pare‑un surplus aici,
s‑a ajuns cam abrupt la situații în bustul gol
și chiloți,
conductorul însă rezistă demn,
i‑am văzut prin ușa deschisă doar pijamaua,
fumătorii se răcoresc în cușca dintre
vagoane,
alții cu nasul în geam
se lasă lătrați de crivățul
din partea cealaltă,
iar vecinul de sus suplinește cumva
ventilația
sforăind cât poate el de mecanic
și monoton.
înaintea unei noi tentative de somn
arunc un ochi pe telefon să văd
unde‑am ajuns
și pentru câteva clipe îngheț,
câci primul lucru care‑mi sare‑n ochi
de pe hartă este un contur
al Ucrainei
