și pentru câteva minute, vreau să cred că e
pace…
că fricile, îngropate la rădăcina sinapsei, nu
mai cresc
că ochii nu-mi mai scârțâie când îi mângâi
că taximetriștii care-și împart istoria vieții
cu mine, sunt auziți, fără „offf, not again,
eu spațiu mintal pentru asta n-am”
că oaspeții mei din Ucraina râd mai mult și
dorm mai bine
că micile bucurii nu s-au scumpit
atât de mult
că fragilitatea vieții ni se face cunoscută în
circumstanțe mai senine
că pot privi lista cu taskuri și nu mi se
par inutile, că nu fac starring la ecran imobilizată ore în șir
că mă bucur copilărește (ca înainte) de
o frunză. o buburuză. un pretzel cu
migdale și trandafir. un răsărit. un om
blând.
și pentru câteva minute, vreau să cred că e
pace
în jur. și în mine.
