Sunt convins că o bună parte din cititorii revistei „Timpul” cunosc faptul că în Laboratorul de Cercetări literare și biobibliografice al Bibliotecii „Onisifor Ghibu” se păstrează manuscrisele scriitorului Nicolae Esinencu. Astăzi, când fila calendarică îmi arată 13 decembrie, iată ce am descoperit printre notele de jurnal esinencian… Ziua când Îngerul blond și‑a pus aripi albe și s‑a ridicat în ceruri, spre eternitate… Puțini din scriitorii noștri au redat atât de pătrunzător această pierdere enormă.
(Vitalie Răileanu)
***
A murit Stănescu. De ce atâtea nenorociri peste un popor atât de mic?! Plâng. Alături, plânge soția mea.
*
Cu moartea lui Stănescu, și mai scump, mai drag mi s‑a făcut Eminescu. Poporul meu n‑o să moară niciodată.
*
Numai cu două săptămâni înainte de această nenorocire, l‑am întâlnit pe Dinescu. Gara Chișinău. Noaptea. Fulguia încet. Trenul se aștepta din clipă în clipă să sosească. Eu mă plimbam, cu gulerul ridicat, pe peron. În fond, dacă îmi amintesc, mă gândeam că‑l întâlnesc pe Stănescu. Pe Dinescu doar nu‑l cunoșteam personal. Ce fericire a fost când s‑a oprit trenul!
*
În zori căutam Respirări de Stănescu.
Tot acum două săptămâni, a dat pe la mine Cărare și nu știu de ce, la plecare, mi s‑a părut că mi‑a șterpelit o carte. Bine, două săptămâni nu‑i, nu‑i și iar gândul îmi vine: oare ce mi‑a șters?
Mă uit la bibliotecă. Nu descopăr. Azi dimineață, deodată, descopăr: Stănescu?! Îmi zic: Respirări? Strig și pun toată familia pe picioare: ,,Aici era – le arăt –, n‑ați luat‑o?” „E la mine…” îmi spune fiul mai mic, Dian. Se duce în camera lui și mi‑o aduce.
Asta a fost în zori.
Strâng Respirări‑le lui Stănescu la piept și plâng.
Desfac cartea, mă uit la fotografia în care Nichita se ițește să caute în geam. Undeva foarte, foarte departe. Ce‑ai zărit acolo, Nichita?
*
Sunt, poate, cel mai fericit om c‑am fost și sunt contemporanul lui Stănescu.
*
Se zbate clipa
ca aripa
să mi‑l renască
pe Nichita.
Se zbate ziua
din zori în noapte
s‑adune materie,
palpită,
poate adună cuvinte
pentru un viitor Nichita.
(13 decembrie 1983)
