Pe zidurile cetății,
Caligrafia de ceață
A dimineții.
Ușoare miresme de fum
Plutesc printre noi
Electrizate.
Casele stau înșirate
Ca niște clape de pian
Care au fost apăsate
De degete pline de sânge
Și cenușă.
Înaintez
Într‑o lumină matinală
Plină de pleoape
Care se deschid
Dezvăluind un peisaj
În flăcări.
Nedumerit,
Un clopot își încetează
Bătaia
Și coboară
Din turn.
***
În casă e liniște.
Dumnezeu se apleacă asupra ei.
O ascultă ca pe o scoică.
***
Se lasă
Peste lume
Un târziu
De forma
Unei palme
Pline
De cicatricile
Mângâierilor
Care
Au demolat
Imperii.
