Recent, am văzut piesa Scaunele de Eugène Ionesco, montată la Teatrul „Alexie Mateevici” de către regizorul Florin Liță. O piesă despre clipe, sens și împăcare. Așa am perceput‑o eu. O piesă aparent absur‑ dă, dar în esență profund omenească, căci ne arată cum viața unui om le are pe toate: momente de speranță, disperare, visuri neîmplinite, dar și acceptare.
Personajele principale, un bătrân și o bătrână, se mișcă printre scaunele goale ale unei vieți trăite, închipuindu‑și invitați și momente de glorie care n‑au venit niciodată. În acest joc tragicomic ne este redată imaginea omului ajuns la final de drum, când tot ce a fost – fie bun, fie rău – se estompează într‑un fel de pace interioară. Pacea nu vine dintr‑un succes anume, ci din împăcarea cu inevitabilul.
Când suntem tineri, ni se pare imposibil să acceptăm pierderile, alegerile greșite sau gândul că sensul vieții s‑ar putea pierde. Iar piesa lui Ionesco, prin jocul actorilor Giasti Sirah și Victor Untilă, ne transmite tocmai asta: te împaci cu toate nu pentru că le‑ai înțeles pe deplin, ci pentru că timpul le îmblânzește.
Personal, piesa mi‑a trezit o reflecție ciudată: când ești rătăcit și nu ai un sens, ti o stare foarte asemănătoare cu cea de după ce ai îndeplinit tot ce ți‑ai propus și te întrebi: „Ce urmează?” Ambele stări sunt lipsite de direcție, chiar dacă una vine din lipsă, iar cealaltă din abundență. Singura stare diferită este atunci când ai un scop și te afli în procesul de a‑l atinge – atunci ești viu, prezent, plin.
În concluzie, Scaunele nu e o piesă ușor de digerat, dar e una necesară. Nu te va liniști, ci te va face să îți pui multe întrebări. Și poate acesta este cel mai mare merit al teatrului – nu să dea răspunsuri, ci să pună întrebările care contează. La Teatrul „Alexie Mateevici”, această montare reușește exact asta – o meditație scenică despre viață, moarte și tot ce este între ele.
Nu în ultimul rând, jocul actoricesc merită toata admirația – a fost excepțional. Teatrul „Alexie Mateevici” s‑a redeschis recent, după o pauză de nici un an cauzată de lucrările de renovare, revenind cu forțe proaspete și o dorință sinceră de a reconstrui legătura cu publicul său. Vă îndemn ca atunci când vă planificați o seară culturală să luați în considerare repertoriul Teatrului „Alexie Mateevici”.
