Prestigioasa editură „Știința” scoate de sub tipar, prima, la Chișinău, un volum dedicat Centenarului Eugeniu Coșeriu (27 iulie 1921 – 27 iulie 2021), într-un an care s-a vrut ANUL COȘERIU (dar care a fost acoperit de Anul electoral, nemaifiind anunțat oficial). Lucrarea apare în colecția Personalități notorii a editurii, fiind cel de-al 12 volum din colecție. Autorul acestui impresionant proiect, profesorul universitar bălțean Gheorghe Popa, adună între copertele acestei cărți 52 de autori, semnatari ai unor articole sau interviuri vizând personalitatea distinsului profesor, publicate de-a lungul timpului. Coșeriu face parte din categoria polimaților, adică a acelor homo universalis, cum erau altădată Leonardo da Vinci, Humboldt sau Goethe, care au excelat în mai multe domenii. Dar, așa cum menționează alcătuitorul volumului, Coșeriu a excelat nu în sens renascentist, dar în sensul situării domeniului de cercetare (adică a LIMBAJULUI) în perspectivă universală și în strânsă legătură cu toate domeniile cunoașterii. Nu în zadar, Maestrul spunea că universalul poate fi dezvăluit într-o scoică.
Selectarea materialelor pentru volum a fost pentru profesorul Gheorghe Popa o misiune dificilă, presupunând renunțarea neonorabilă la aproximativ 90% din cele 4500 de materiale (publicate în limba română) despre viața și opera redutabilului savant. Și-acum să le trecem în revistă rând pe rând, căci spațiul rezervat nu ne permite mai mult de-atât. Deschide volumul un studiu devenit într-un fel cartea de vizită a însuși prof. Gheorghe Popa: Eugeniu Coşeriu: drumurile vieţii şi ale afirmării (despre care acad. Silviu Berejan spunea că ar fi „una dintre cele mai reușite sinteze a biografiei și operei ilustrului nostru conațional din câte au fost publicate în ultimul deceniu în Basarabia”, și spunea asta în 2002, dar e valabilă și azi!). Ca să fim corecți până la capăt, continuăm citatul de mai sus: „În Țară sintezele cele mai merituoase privind creația științifică a marelui nostru lingvist aparțin profesorilor Mircea Borcilă de la Cluj și Nicolae Saramandu de la București, considerați, pe bună dreptate, cei mai vechi și mai profunzi cercetători români ai operei coșeriene” (Limba Română, 2002, nr. 10, p. 27-28). Deloc întâmplător, alcătuitorul volumului a privilegiat pe cei doi cercetători. Sinteza este urmată de un Tabel cronologic adus la zi și o Notă asupra ediției, semnate de același îngrijitor al ediției omagiale.
Volumul are 3 capitole: I. REPERE ȘI REZONANȚE COȘERIENE; II. INTERVIURI și III. EVOCĂRI. Studiile „în domeniul lingvisticii” din capitolul I sunt semnate de numeroase nume de rezonanță, precum: Iorgu IORDAN. Eugenio Coseriu, teoretician al limbajului şi istoric al lingvisticii; Dumitru COPCEAG. „Realismul lingvistic” sau doctrina ştiinţifică a lui Eugenio Coseriu; Dumitru IRIMIA. Un mare lingvist contemporan: Eugen Coșeriu; Stelian DUMISTRĂCEL. Eugen Coşeriu: întrebările și promisiunile începutului; Mircea BORCILĂ. Eugeniu Coşeriu, fondator al lingvisticii ca ştiinţă a culturii; Cornel VÎLCU. Sensul polemic al integralismului; Dina VÎLCU. Integralism vs generativism. Schiță a unei confruntări; Nicolae SARAMANDU. Eugeniu Coşeriu ‒ teoretician al limbajului; Nistor BARDU. Concepţia lui Eugeniu Coşeriu despre limba română; Alexandru BANTOŞ. Un lingvist care vine din viitor: Eugeniu Coşeriu şi realităţile lingvistice din Republica Moldova; Stelian DUMISTRĂCEL, Doina HREAPCĂ. Eugeniu Coșeriu: o perspectivă romanică în studierea frazeologiei românești.
Coșeriu a fost un multispecialist, tratând cu toată seriozitate atât probleme de lingvistică, cât și probleme de filozofie, culturologie, artă poetică etc. Studiile “în domeniul literaturii” acoperă această preocupare a savantului din perioade timpurii, când făcea primele încercări într-ale literaturii, dar și studii care iau în discuție problematici vizând concepte noi, generoase și complexe, lansate de marele savant (lingvistică integrală, integralism, limbaj absolut etc.). Este vorba de un amplu fragment (cel mai amplu!) din vol. Lingvistica integrală. Interviu cu Eugeniu Coșeriu realizat de Nicolae Saramandu) (în care găsim ample reflecții despre limbaj și expresia acestuia în literatură; un fragment din interviul cu Eugeniu COȘERIU realizat de Constantin SEVERIN, cu titlul: „Toate problemele culturii și toate formele ei sunt și ale noastre”; Literatura lui E. Coșeriu în limba italiană (Dumitru IRIMIA); Eugeniu Coşeriu: limbajul poetic ca limbaj absolut (Mihai CIMPOI); Alina CIOBANU-TOFAN. Eugeniu Coșeriu la vârsta „Crenguței”; Elena UNGUREANU. Eugeniu Coşeriu despre arta limbajului şi limbajul artei; Oana BOC. Lingvistica integrală şi textualitatea literară (câteva repere generale); Mihai CIMPOI. Eugen Coșeriu, precursor al absurdului; Nicolae LEAHU. Eugeniu Coșeriu: poetul și prozatorul.
În capitolul II. INTERVIURI, deosebit de consistente și valoroase sunt cele 7 dialoguri cu Eugeniu Coșeriu, denumite „Magistrul prin sine însuși”. Au fost selectate fragmente de interviu din același volum Lingvistica integrală (Consemnare: Nicolae SARAMANDU); „Destinul Basarabiei îl văd cu speranţă şi cu mare teamă… trăiesc intens acest destin şi mă doare în mod constant” (Consemnare: Vasile GÂRNEȚ); Ființă și limbaj (Consemnare: Lucian LAZĂR); „A spune lucrurile aşa cum sunt…” (Consemnare: Johannes KABATEK, Adolfo MURGUÍA); Universul din scoică (Consemnare: Gheorghe POPA, Maria ȘLEAHTIȚCHI și Nicolae LEAHU); „Numai dupa ce ai fost recunoscut în străinătate începi sa fii apreciat și în România” (Consemnare: Constantin SEVERIN); „Trebuie să cunoaştem toată tradiţia şi să mergem mai departe de tradiţia limitată pe care o poate avea cultura unei ţări” (Consemnare: Angela FURTUNĂ).
O altă fațetă se desprinde din dialogurile despre E. Coșeriu, purtând titlul: „Magistrul în oglinzile receptării”. Aici au fost inserate 7 interviuri semnate de Eugenia Bojoga (nepoata marelui savant) (care își dedică exemplar viața profesională studiului, traducerii și promovării operei coșeriene) cu discipoli redutabil și buni cunoscători ai operei atinse de geniu: Benjamin GARCÍA HERNÁNDEZ, Heinhard MEISTERFELD, Gunter NARR, Oscar LOUREDA LAMAS, Adolfo MURGUÍA, Rudolf WINDISCH, Vincenzo ORIOLES. Acestea se rețin prin afirmațiile scoase în titlurile interviurilor: „Eugeniu Coşeriu este un om universal, a cărui ştiinţă o împărtăşim multe popoare şi, prin urmare, fiecare îl consideră ca fiind «al său»” (Dialog: Eugenia BOJOGA ‒ Benjamin GARCÍA HERNÁNDEZ); „Principiul tradiţiei ne obligă să transmitem mai departe învăţătura lui Eugeniu Coseriu…” (Dialog: Eugenia BOJOGA ‒ Heinhard MEISTERFELD); ,,Am înființat editura Narr din dorința de a-i publica studiile lui Eugen Coșeriu” (Dialog: Eugenia BOJOGA – Gunter NARR); „Nimeni nu a propus atât de devreme, la mijlocul anilor ’60, nici cu atâta coerență și claritate, o știință a textului, așa cum a făcut-o Eugen Coșeriu” (Dialog: Eugenia BOJOGA – Oscar LOUREDA LAMAS); „Eugen Coșeriu a devenit din întâmplare lingvist, la fel de bine putea să devină și filosof…” (Dialog: Eugenia BOJOGA – Adolfo MURGUÍA); „Eugen Coșeriu a avut o viziune europeană asupra lingvisticii” (Dialog : Eugenia BOJOGA – Vincenzo ORIOLES).
Alte două dialoguri aduc în atenția cititorului dimensiunea și profunzimea operei coșeriene: „Opera lui Coșeriu a învins deja veacurile” (Dialog: Vitalie CIOBANU – Mircea BORCILĂ) și „Pentru noi, romanistica a fost, aşa cum am învăţat-o de la Coșeriu, catalizatorul care ne-a dezvăluit problemele şi metodologia lingvisticii romanice şi generale” (Dialog: Cristinel MUNTEANU – Rudolf WINDISCH).
Capitolul III. EVOCĂRI cuprinde Mărturisiri și reconstituiri, scrise cu multă căldură despre Magistru și semnate de: Valentin MÂNDÂCANU. Un homo scientificus ajuns pe Olimp; Nicolae MĂTCAŞ. Colosul din Tübingen; Dumitru IRIMIA. Eugen Coșeriu: apărător al unității și identității limbii și culturii românești; Grigore VIERU. Două neîmplinite dorințe ale lui Eugen Coșeriu; Paul MIRON. La o aniversară; Valeriu RUSU. Simple amintiri despre Eugen Coşeriu; Matilda CARAGIU MARIOŢEANU. Eugeniu Coşeriu ‒ savantul şi omul; Nicolae SARAMANDU. Întâlniri cu Eugeniu Coșeriu; Cornel VÎLCU. Axis! (Coșeriu, azi, în mine); Dina VÎLCU. (Im)posibila întoarcere; Katsuhiko TANAKA. Ce am învățat eu de la Coșeriu?; Maria ŞLEAHTIŢCHI. „Prin faptul că sunt vă fac să fiţi şi voi”; Lorenzo RENZI. De la Mihăileni spre lume. Eugeniu Coșeriu (1921-2002) la zece ani de la moarte; Eugen MUNTEANU. Coșeriu, așa cum l-am cunoscut; Nicolae LEAHU. Eugeniu Coșeriu: portret din vitraliu.
Reflecțiile despre „modelul Coșeriu” reprezintă aprecieri date personalității coșeriene din perspectiva conceptului de model intelectual (D. Irimia, N. Anghelescu, N. Saramandu, S. Berejan, E. Munteanu, M. Sala, St. Dumistrăcel, V. Butnaru, V. Tăzlăuanu, I. Vintilă-Rădulescu, A. Codoban, A. Moraru, D. Di Cesare, Fr. Rastier, R. Windisch, W. Dietrich, V. Orioles). Reținem în acest context prețioasa reflecție a prof. Stelian Dumistrăcel: „Pentru cei cărora le-a fost dat să i se afle în preajmă şi să li se încredinţeze realizarea unor proiecte, Profesorul Coşeriu a fost marele şi definitivul Model: opera şi gândirea sa au dat sens vieţii şi muncii lor, îmbogăţindu-le mintea, orientându-le eforturile de cunoaştere şi înfrumuseţându-le expresia în respectul adevărului şi al încrederii în puterea şi responsabilitatea comunicării. Însăşi existenţa fiecăruia dintre ei se împarte în anii de dinainte şi de după cunoaşterea omului şi a savantului, la fel cum filozofia şi ştiinţa limbii au devenit altele după creaţia coşeriană”.
Volumul are atașată o iconografie „vorbitoare” care readuce în fața cititorului VIAȚA ÎN IMAGINI a ilustrului om de cultură de origine basarabeană Eugeniu Coșeriu. O carte de citit!
Elena Ungureanu
