nici nu mai contează că ne folosim unul
de altul ca niște texte în care scriem despre
aceiași tâmpiți până ne este greață de ei
nu mai contează că ne răsucim gâturile în
mijlocul bucătăriei pe tine nu te-au rupt
niciodată ai tăi nu te-au rupt înțelegi ți-au
cusut nasturi în dreptul gurii ca să nu poți
spune că există și așa ceva te rugam să faci
orice ca să dispari însă intrai în mine ca
în cel mai adânc pericol al tău și eu nu
puteam să-ți răspund decât într-un singur
fel înțelegi?
O café à la Cioclea sau de ce plâng… chitarele
Dumitru Dan Maxim
