***
Până să adorm
trec cu palma peste rigidităţile tapetului
Din stânga spre dreapta,
precum aş şterge de impurităţi geamul unei portiere.
Până să adorm,
deşurubez soclul becului din suportul de wolfram,
îndură din greu să atârne cu capul în jos.
Până să adorm
Deschid geamul pentru microventilaţie şi
Microventilez.
Înainte de a mă trezi,
Tresar.
***
Poezia lui Bogdan Saveliev
1.
E destul !
Ţi-am oferit ofrandă ziua de Luni,
pentru distincte plăceri,
sala e obscură : hârtia precum un filament de bumbac opac
pânza e deasă
geamul e orb.
Poezia e aliajul
unui prototip de argilă
al
numelui antropomorf
,, Eu sunt uman ”
şi nimic ce va urma după mine
nu o să se teamă de a deveni obiect
Visuri profetice
Plasez semnul egal:
două poteci paralele,
ele sunt scurte
şi aparent,
ude până la piele.
O mulţime de
pâlcuri-materie, numite
într-o zi
cu animale,
ce lui i-au fost aduse
primele.
Animalele erau blânde.
Timpul – liniar.
Sapele erau suficiente,
să cultive pământul.
Și apoi de la picturile pe stâncă
ne-am mișcat lent
spre fiecare dintre cele două sute borcane cu supă ,,Campbell”.
Și nu e cel mai bun moment,
despre care se merită scris în rezervă.
2.
Eliberează-mă
din captivitatea tătară,
Transformă stepa în foc,
ce arde aerul,
destinat
plămânilor mei.
Eliberează-mă din captivitatea
cuvintelor-scrum,
precum laptele ars.
Câ
nd gravitația
nu funcționează,
La fel ca şi butonul într-un felinar chinezesc,
Îmi iau avânt de la sol
Şi acest ,, de la ”
pentru mine e
Ideea absolutului.
3.
Camera era plină de fum.
Sau nu aşa:
spaţiul era fum de ţigară.
Cineva a spus – e Calea Lactee.
El avea imaginaţie
de poet,
deși se putea mai simplu
să deschidă geamul universului.
Scrumul cădea pe pământ
arzând în straturile superioare ale atmosferei.
Cineva a spus că sunt – stele căzătoare.
El era poet –
doar nu aţi uitat.
Îți amintești cum a început totul:
întreabă-l pe Laplace,
știa despre nămolul spațial,
sistemul solar era o caşă de griş
nor protoplanetar,
chiar și în ea găseşti fulgi alipiţi unul de altul.
Pe unul dintre aceste conglomerate de fulgi şi-a dus veacul
în timpuri diferite:
Sartre,
Sosnora,
protopop Avvakum,
Gogol,
Dionisie Areopagitul
și alți tovarăși.
4
Stai pe loc! Îngropi și gândacii de mai.
V. Sosnora
Mi-ai arătat gândacul de mai –
Ţi-am cerut să continui
precum Darwin pe vasul ,,Beagle”
deși la toţi se făcuseră rău de mare și doreau să revină acasă.
Dar s-a dovedit că alte insecte:
gândacul-rinocer,
gândacul-hipopotam,
gândacul-girafă,
gândacul-elefant
denumiţi astfel datorită asemănării lor cu animalele,
ce abitează în Africa.
Însă nu există
gândacul din aprilie
din iunie,
şi din iulie, pe final.
Eu am zărit deja douăsprezece gândaci,
stând în jurul focului
ce transmiteau toiagul
unul la celălalt.
Gândacul de mai
e singur în univers.
Singur ca şi mine.
Forever alone –
fiind nişa sa.
5.
În sec XX
cuvântul ,,mileniu” mirosea a vopsea.
În Noaptea de revelion renii purtau în spate ,,Coca-Cola ”
şi
cădea zăpada.
Mă simţeam tâmpit în iarna de Revelion,
nu şi azi.
Era scris 10 în „Ușile se închid”
apoi a apărut Wikipedia
iar cineva a decis
că Sosnora e – grafoman.
Moderatorul este judecătorul lor!
Eram un elev într-a unsprezecea
într-un oraș de patruzeci de mii de locuitori.
Nu aveam nimic de spus.
Acum locuiesc în oraș
cu o populație de aproximativ un milion.
Și
la fel, nu am nimic de spus
niciunul dintre cei patruzeci de mii,
nici unul din cei
,,Aproximativ un milion” .
