Prin oameni?
Prin intermediul partidului și prin inter- mediul organelor politice.
Ce aveau contra lui? De ce l-au…?
El.., el…, el n-a executat legile sau ordinele partidului. El a fost un liberal, adică…, bă, partidul și cenzura omora cărți, distrugea… el le ridica, le punea la discuție și le edita. Și pe unul, și pe altul, și pe Vatamanu și pe Mihail Ion Ciobotaru sau pe altcineva. Nu se lăsa. Uite asta a fost lupta pentru cărți. Și-au încercat să-l doboare și n-au putut, pentru că avea susținere. O vreme, îl susținea Darie Iancu. Pe urmă, avea o cunoștință la Moscova, o cunoștință a aceluiași Darie Iancu. Apoi, când a venit, în ’86, Victor Smirnov, marele criminal, care, fiind cu fundul mânjit, a băgat la pușcărie 400 de conducători, de gospodării de toate tipurile. Din Kazakhstan sau Uzbekistan, acolo Victor Smirnov făcuse mari afaceri, și protectorul de la Moscova, l-a scos de acolo și l-a pus aici, și el ca să-și dovedească fidelitatea, a început să taie și să spânzure. Banditul a făcut atâtea și atâtea, și pe Boțu tot el l-a băgat în mormânt. El a venit în ’85-’86 și… și a dat ordin. Când era, în ’87, de zilele lui Pușkin, în februarie, eu eram în spital. Boțu a mers la Moscova, ca să participe la 150 de ani ai lui Pușkin și nu i s-a oferit cuvântul. Asta știu de la Darie Iancu. El a simțit că e bâja. De ce? Cineva i-a spus că trebuie să depună mandatul de deputat, or, el era deputat la centru, la Moscova, iar asta însemna lipsire de imunitate, asta însemna proces de judecată, așa cum a fost cu Vâșcu. Vâșcu tot așa l-au băgat 7 ani la Magnitogorsk…
Au vrut să-l bage la pușcărie pe Boțu?
Da, pe Boțu. Ei au încercat să îl doboare pe Lupan și nu au putut. Au încercat să îl doboare pe Vieru, și nu a putut că erau somități și atunci s-au năpustit asupra lui Boțu. Dar Boțu, în perioada aceea, era bolnav. Era de-acum zdruncinat psihic, că o soră de-a lui a murit de cancer și, în câteva luni, a intrat la ideea că ar avea și el cancer. Și când s-au adunat atât de multe…, eu am scris asta, să citești în „Revista literară”, sunt 5 compartimente.
Dumneavoastră ați fost prieten cu Boțu?
Păi eu am lucrat cinci ani în calitate de secretar la Uniune, din ’71 și până în ’76.
Vreau să vă întreb – de ce Saca a mers contra lui Boțu? L-a atacat în multe articole.
Ascultă, asta e polemică literară, nu judecată. Polemică literară, că Boțu avea slăbiciunile lui, că era nu știu ce chestie-parachestie. Dar știi cum e lumea? Caută întotdeauna un vinovat și l-au gasit pe Saca. Saca era dur, Saca bătea. Ei și? Da, era dur, dar nu el l-a omorât pe Boțu. Saca singur a spus: „Ce îmi impută mie Dabija că am făcut un denunț. Povești. Nu, nu e asta.
Aha. Cunoașteți scriitori care au avut de pătimit de pe urma KGB-ului?
Da, păi toți au pătimit. Eu îți spuneam…
Toți sunt victime?
Ascultă, victime au fost pe timpul lui Stalin. Costenco, scriitorii din autonomia transnistreană, Țurcanu, mai cu seamă Nicolae Țurcanu. Aceștia au fost deportați și au făcut pușcărie. După moartea lui Stalin, dupa liberalizarea din timpul lui Hrușciov, metodele au devenit mai rafinate.
Dar Ion Vasilescu?
Ion Vasilescu a fost băgat la casa de nebuni. Ia să citești eseurile mele, eu acolo dau toate datele, și despre Boțu, și despre Vasilescu. Și nu numai asta. KGB-ul s-a răfuit cu toți, și cu Gheorghe Ghimpu și cu Matcovschi. Lui Matcovschi, uite, i-au înscenat acel accident de automobil și el, săracul, a scăpat și a mai trăit. În sfarșit. Eu am o piesă care se numește „Morții cei vii și viii cei morți”, unde îi enumăr pe toți cei care au fost accidentați de KGB. Și preoți, toți, toți, toți. Așa că toate lucrurile astea se cunosc. Au continuat și după căderea URSS-ului. Cele mai utilizate metode au fost accidentele de automobil. Accidentele de automobil le organiza securitatea.
I-au omorât într-un accident de automobil și pe cântăreții Ion și Doina Aldea Teodorovici.
Da, da, cum se poate, măi, cum se poate? Cum se poate să meargă cu viteză și să se ciocnească într-un stâlp de beton, să deschidă ușile și să moară? Amândoi să moară, dar cel de la volan și cel de alături să rămână în viață, teferi. Păi, ăștia se antrenau mult timp ca să scape cu viață. Tot așa l-au lichidat și pe Vieru. Cine era tipul acela care îl aducea? Înțelegi?… Chestii din astea. Cine era? Oare nu era tot de acolo și el?
Credeți?
Păi, așa se vorbea. În sfârșit, nu s-au făcut investigații ca să se pedepsească făptașii. Nu, toate au fost acoperite și mușamalizate. Uite asta e povestea cu KGB-ul. Dar dacă te interesează, trebuie să te faci KGB-ist, să mergi din interior, să denunți pe cineva și pe urmă să-l salvezi și, în felul acesta, să-ți ispășești păcatele.
Nu, păcate de astea n-am. Dar, maestre, am văzut, într-o zi, după un miting al veteranilor războiului de pe Nistru, niște KGB-iști urmărind un veteran. Era unul pe o parte a străzii, și altul pe celălalt trotuar și amândoi îl urmăreau. Veteranul mergea în fața lor și ei îl urmăreau. Dumneavoastră…
Auzi, domnul, auzi, domnul? Metodele astea de a urmări pe viu sunt învechite. Să zicem, ascultându-ți telefonul. Atunci scopul era să nu permită circulația ideilor. Deci, era dictatură gândirii. Și acum nu e asta, acum e altceva.
Să nu permită Unirea cu România, contra asta lucrează ei.
Da, păi asta e ideologia imperială. Ai văzut ce fac ei? Acum a și venit un desant mare de teroriști de la Moscova ca să supravegheze turul doi de alegeri. Gata, sunt aici, pregătiți, așa cum au făcut-o și pe 7 aprilie. Pe 7 aprilie 2009, Ilie Ilașcu a dat un interviu, și a spus acolo totul pe șleau, cum au venit de la Tiraspol două sute de vlăjgani ca să deturneze protestele. Așa și ăștia care au venit acum. Sunt aici de acum, gata.
Dumneavostră întrebați de ce mă interesează tema KGB-ului, de ce ne interesează pe noi, deoarece KGB-ul nu a dispărut. Cei pe care i-au racolat pe vremuri, lucrează și azi pentru securitate.
Da, da.
Și au dosarele la mână…
Principala funcție a KGB-ul e de-a dezinforma și manipula. Iată, am auzit că a apărut cartea unui Bogdan Țîrdea, care aruncă noroi în unioniști. Acum, ei sunt nevoiți să respecte legile democrației și, de aceea, recurg la falsificări. Așa cum a fost cu Dodon, ca să iasă Dodon. Așa și acum, speră că o să reușească să deturneze alegerile astea și să-l facă iar pe Dodon președinte. Înțelegi?
În România, unii scriitori au mărturisit că au colaborat, nu foarte mulți, dar au recunoscut. La noi, niciunul.
Păi, pentru că acolo s-au deconspirat dosarele. În România au fost 4 milioane de comuniști care s-au vândut regimului lui Ceaușescu, pentru că românii sunt slabi de înger, nu sunt cehi, nu sunt polonezi. De ce în Cehia a venit Václav Havel, un dizident și un pușcăriaș, și în Romania a venit la putere Iliescu, marele comunist? De ce în Republica Moldova, în loc să fie Gheorghe Ghimpu președinte al Republicii, vine secretarul de partid, ăsta…, Mircea Snegur, care după declararea independenței, la trei luni, nici trei luni, se duce și semnează intrarea Republicii Moldova în CSI? Ăștia-s democrați, ăștia-s reformatori?…
Asta și din cauza faptului că nu s-au deconspirat dosarele KGB-ului și toți oamenii ăștia în continuare lucrează pentru…
Asta din cauza faptului că acest Roșca, știi cine era Roșca? Fiul unui secretar de partid din Țelenești, pe care îl ura lumea. KGB-ul l-a găsit pe Roșca. Și Roșca a jucat la două capete. Roșca a fost cel care s-a aliat în ’99 cu Voronin și l-au dat jos pe Sturza, care urma, a doua zi, să depună cererea de asociere la Uniunea Europeană.
Și l-au atacat pe Matei. A fost un atac, iarăși, orchestrat de KGB.
Da. Da. Cutre mari, care au jucat la două capete. Niște canalii.
