Ziua se întrece pe sine
în gânduri,
de parcă
ele își trăiesc propria viață,
noaptea se cere în vizită,
vine și ea
cu gândurile sale.
Ziua cu noaptea
se așază la vorbă.
Omul înlemnit,
semiadormit,
se mișcă prin pat,
încercând să respire
între ziuă și noapte.
Dimineața își face cafeaua
și merge la muncă.
Suntem îngeri
Noi suntem îngeri,
doar că am uitat despre asta,
venim din Cer și plecăm spre Cer.
Noi suntem îngeri,
copiii Cerului…
Iar pe pământ,
suntem oameni,
aripile s‑au transformat în Suflet.
Spiritul Divin ne protejează.
Noi suntem îngeri
și am ales să devenim oameni.
Mamă, tată, soră, frate,
prieten, prietenă,
copil, bunică, bunic, om…
Ne trăim viața clipă de clipă,
în ADN‑ul nostru este Iubirea.
Venim din iubire, ne naștem în iubire,
ne întoarcem în iubire
pentru că
suntem îngeri
transformați în oameni.
***
Dimineața,
clipa miroase a cafea,
pun
o linguriță jumate de zahăr.
Pe masă am
caiete, carnete, laptopul, cărți,
ascult muzică clasică,
clipa se divide ca o celulă –
clipele
se clasifică,
se aranjează
fiecare la locul ei.
Eu le scriu,
ele mă simt
și se bucură.
Cine ești, clipă?
Se scurge nisipul din clepsidră,
zi sau noapte,
cald sau frig,
întuneric sau lumină.
Cine suntem noi fără tine?
Doar nisipul închis în clepsidra
destinului,
el aranjându‑și clipele
una câte una,
le transformă în viață.
