(elevă în clasa a XII‑a, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din Strășeni)
Din iubirea mărginită
Ești un suflet arzător,
Sunt aleasă și iubită,
Dar totul pare trecător.
Mă privești adânc în suflet,
Mă cuprinzi cu mare dor,
Dar în suflet este‑un urlet
Ce‑i fricos și stânjenitor.
Mă prefac în floare fină
Când mă atingi ușor, ușor,
Fiind floare, ești tulpină
Trainică, plină de dor.
Nu‑mi imaginez privind spre tine
Dacă soarta are colți,
Eu în brațe te‑aș mai ține,
Tu să mă iubești cum poți.
Îți spun adesea că mi‑i frică
Să te pierd pustiu de tot,
Tu îmi spui că sunt pitică,
Că iubirea schimbă tot.
Îmi spui că totul va fi bine
Și că rău nu îmi vei face.
Sincer, eu te știu pe tine,
Eu mă las condusă‑n toate.