probă
în aprilie 1993,
mama împlinea 25 de ani.
în aprilie 1993,
mama ne-a născut
pe mine și pe soră-mea.
în aprilie 2018,
eu făceam 25 de ani.
în aprilie 2018,
l-am adus pe lume
pe Lucian.
exact
ca în basmul popular,
cu greu a vrut să se nască,
dar nu era tatăl în preajmă,
să-i promită
tinerețe fără bătrânețe
și viață fără de moarte.
vise în alb
în februarie
am visat-o pe Dana
în rochie de mireasă.
a doua zi,
am sunat-o.
mi-a spus
bucuroasă
că e însărcinată.
în noaptea
dintre 26 și 27 iunie,
m-am visat
iarăși mireasă.
program matinal
la 7:30,
Lucian papă fulgi de cereale
cu lapte
și se bucură
când la tv arată
publicitatea care-i place.
cel mic
din burtă
e acum
cât o boabă de cafea.
în dimineața asta,
arabica are
parcă
alt gust
termene și condiții
să nu ridici, să nu obosești,
să te odihnești cât mai mult,
să nu te culci cu bărbatul –
mi-a zis doamna medic,
la consultație –
există riscul
unui avort spontan…
după ce vezi,
la ecografie,
cum bate inimioara
sâmburelui de om,
nu poți suporta
un asemenea gând.
a doua viață
Flavian a vrut să se nască
și el
noaptea.
durerile m-au trezit la 2:17,
când cei de la ambulanță
tocmai începuseră
o nouă partidă de belotă.
a știut, totuși,
să aștepte
până mi-am făcut
bagajul pentru lehuze.
în drum spre maternitate,
începusem să plâng
ca un copil care
vrea acasă.
la 3:02,
când tati căuta
în tot orașul
o farmacie deschisă,
mă țineam
strâns-strâns
de mâna
unei infirmiere
de vârsta mea,
așteptând
primul lui strigăt
și să se facă
lumină,
