Premiul Ministerului Culturii al Republicii Moldova, la această ediție a Saloanelor Moldovei (a XXXIII‑a), a fost decernat artistului plastic Vasile Rață pentru opera reprezentativă Gol. Demersul conceptual al artistului abordează tema plinului și a golului, delimitată/definită de/printr‑un recipient recognoscibil – pâlnia. Identificăm acest instrumentar al distilării, al selecției și al transferului materiei dintr‑un recipient în altul. Simbol al apei, al curgerii – triunghiul cu vârful în jos –, pâlnia produce, efemer, elementul vizual al spiralei, atât de prezent în toate culturile neolitice. Vortexul amintește de adâncurile lui Neptun, captivant și periculos. Tradițional, conceptualismul plasează în prim‑plan obiectul și descrierea acestuia în defavoarea calităților picturale, calități pe care artistul le întrunește cu desăvârșire.
Premiul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu”, Bacău, România, s‑a oferit plasticianului Vasile Sitari pentru pictura Adiere. Formația de grafician a artistului este dezmințită de abordarea voit picturală a suprafeței și a relațiilor cromatice contrastante atât valoric și caloric, cât și ale zonelor suave și integre. Elementul liniar integrat în textura cromatică este susținut de cadrul negru al tabloului, care îi valorifică calitățile picturale.
Eugen Sterpu (Cub pe negru) a fost distins cu premiul Centrului de Cultură „George Apostu”, Bacău, România. Iluzia și misterul definesc conținutul demersului vizual al artistului Eugen Sterpu. Dexteritatea executării impecabile a pastelului pe hârtie abrazivă combinată cu sculpturile/formele arhitecturale definesc un spațiu imaginar, labirintic, utopic, amintind de capriciile arhitecturale ale lui G.B. Piranesi și de structurile geologice impregnate cu simboluri arhetipale: pești, scoici, idoli, făcând referire la omul primordial, preistoric, aflat într‑un paradis al relației sale cu sacrul și cu mediul ambiant – un paradis pierdut, decupat de formele civilizatorii. Cubul perforat de trepte, arce, uși și ferestre definește un templu al civilizației umane.
Tudor Zbârnea (Fără titlu) a primit premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România. Artistul Tudor Zbârnea ne situează în ierarhia generală a valorilor, a rosturilor fundamentale umane. Mitul devenirii umane transformă și modelează demersul său vizual și conceptual, definește, contopește și delimitează formele, amalgamându‑le în consensul cosmogonic originar. Artistul investighează dialogul evanescentului cu eternul, redobândirea echilibrului interior, care rezonează cu valorile memoriei colective. Devenirea și traseul conceptual revendică un obiectiv, care urmărește procesul metamorfozei formei, al topirii ei în furnalul memoriei colective, și extragerea modelelor arhetipale, valorificate în proiectul vizual. Prezențele antropomorfe, cuprinse/ îmbrățișate de/în dansul tăcerii, îngăduie expresivitatea gestului, care înregistrează cu fidelitate tensiunile spirituale și fizice ale autorului în procesul creației.
Premiul Direcției Cultură a Primăriei Municipiului Chișinău a fost decernat pictorului Liviu Nedelcu pentru lucrarea Mica odaliscă. Certitudinea gestului, gama cromatică și expresivitatea limbajului abstract abordat de Liviu Nedelcu ne aduc în prim‑plan un conținut dramatic, încordat, frumosul devine ilariant în contemporaneitate, brutalitatea și violența definesc contextul actual aflat într‑o perfectă consonanță cu incertitudinea contextului contemporan.
Florentina Carmen Ilinca Chițan – premiul Muzeului Național de Artă al Moldovei, pentru lucrarea Bastet, realizată în metal. Artista apelează la un simbol al culturii egiptene, zeița‑pisică, Bastet, cu simbolul Ankh în mână, un simbol al vieții veșnice în Egiptul Antic.
Plasticianului Ilie Boca, pentru lucrarea Poliptic, i s‑a acordat Premiul „Mihai Grecu” al Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova. Limbajul palimpsestului definește opera lui Ilie Boca, puternic ancorată în simbolurile, mitologia/arhetipurile culturii și tradițiilor populare românești.
Diana Rozalia Tăicuțu (Citadina), deținătoarea premiului Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Bacău, și Oleg Cojocari (Spa-țiu sacru II), onorat de premiul Consiliului Județean Bacău, România, abordează limbajul abstract, cu evidente note personale, generatoare de conținuturi pe cât de contradictorii, pe atât de similare – Citadinul și Sacrul. Regăsirea sacrului în spațiul și contextul citadin devine o constantă a lumii contemporane marcate de incertitudini, încercări, pandemii și războaie. Evadarea din lumea aparențelor și a contingentului determină apropierea de lumea formelor abstracte, universale, transcendente.
