Pavel Lupăcescu: „Cel mai rapid, mai eficient și mai sincer evaluator este numărul de bilete vândute la diferite categorii de spectacole”
Ca director artistic, ce planuri ai pentru acești cinci ani de mandat ?
Concomitent cu alegerea unui repertoriu clasic, îmi doresc o deschidere spre forme alternative de expresie teatrală: festival de recital; spectacol-lectură cu implicarea spectatorului, spectacol documentar… de ce nu din istoria acestei urbe. Nu divulg ideile concrete ce țin de anul viitor, le ținem în pușculița noastră cu surprize. În acest sens avem deja două proiecte înaintate Ministerului Culturii. Dar vreau să anunț cu cel mai mare respect pentru predecesorul meu director artistic, Constantin Stavrat, Artist al Poporului, că la jubileul Măriei Sale de 65 de ani Teatrul Național „Vasile Alecsandri” organizează o serată de creație cu invitați. Evenimentul de dedicație invocă o viziune de retrospectivă a activității celebrului artist bucovinean, argumentată cu prețuire de onorații invitați. În program este inclusă și prezentarea spectacolului Promit solemn, cu promisiunea solemnă a Artistului Poporului Constantin Stavrat: „La 65 de ani voi rămâne tot tânăr și ferice!”
Să facem un popas și la rolurile tale.
În cei 14 ani am adunat în sanctuarul artistic cam vreo 60 de roluri. 60 de caractere care, probabil, m-au zidit în cetatea Eului, asemenea Anei din uimitoarea legendă a meșterului Manole.
Același subtext de sacrificare pentru soarta oricărui artist e și în rolul tău Gay Montag, din 451 Fahrenheit, unde se ard cărțile, dar umanismul creației renaște ca pasărea Phoenix.
Este cel mai reprezentativ rol dintre toate. El te subjugă, te face să fii sensibil când ții o carte în mână. Cu acest spectacol am avut prilejul să întreprindem un turneu în trei orașe din România. Un spectator din Suceava a scris la ziar: „Am fost cu liceenii noștri la 451 Fahrenheit , un spectacol emoționant, susținut de trupa Teatrului Național de Stat „Vasile Alecsandri” din Bălți, Republica Moldova, în regia lui Radu Ghilaș. Un spectacol cât o mie de lecții despre lectură. Un spectacol cât o mie de vieți”. De altfel, în 2020 am avut prilejul de a intra în posesia Premiului Președintelui UNITEM pentru actorie, iar în 2021 am obținut Premiul și Medalia „Ion Sandrea Șcurea”.
Și cu regia în ce relații te afli?
Amicale. Mai bine zis, o curtez. Am două piese montate în anii precedenți. Recent am scos în lumina rampei spectacolul Sânziana și Pepelea de Vasile Alecsandri. Nu prea se apucă regizorii de marcă să monteze din Alecsandri, iar teatrul nostru, ce poartă numele dramaturgului, are sfânta datorie de a avea în repertoriu piesele bardului de la Mircești. Pe post de director artistic, am luat asupra mea această responsabilitate. Un mare suport am primit prin executarea scenografică a lui Adrian Suruceanu. Premiera a avut loc la sfârșitul lui octombrie cu sala arhiplină. Aplauzele nu au contenit, pentru care le mulțumesc actorilor angajați în spectacol, scenografului, coregrafei Irina Formaniuc, muzica aparținându-i lui Ghenadie Eni. Un deosebit respect pentru directorului general Onorina Burlac-Tanas, care susține inițiativele creative ale colegilor săi. Rămâne doar să avem îndemnul propriu. Prin întreaga noastră activitate comună, avem misiunea să ținem pasul brandului acestui Teatru Național, unic prin profilul său. Uniți în scenă și dincolo de ea…
Despre spectatorul acestui brand teatral ce ne spui?
Desigur că actualmente noi ne axăm nu doar pe prezentarea produsului teatral. Ca strategie managerială analizăm marja de atragere a spectatorului. Cel mai rapid, mai eficient și mai sincer evaluator este numărul de bilete vândute la diferite categorii de spectacole. Am observat că cel mai popular gen de spectacol este cel distractiv. O comedie adună mai mut public decât o tragedie. Reiese că proporția de gen literar trebuie luată în considerare. Vom monta piese care să conglomereze ambele elemente de gen. În activitatea noastră, avem o grijă deosebită față de tinerii studenți și elevi, dar și față de profesori și părinți, care sunt spectatorii noștri de bază. Probabil, ar fi bine să organizăm, la sfârșitul reprezentației noastre, dezbateri și discuții despre spectacole și temele tratate în cadrul acestora, încurajând publicul să se exprime liber. Vom încerca. Ne stă în puteri.
În încheierea interviului, pune-ți o dorință nebântuită de orgoliu propriu, căci se va împlini… corespunzător poveștii.
Laconic și oficial: în numele întregului colectiv, doresc ca Teatrul Național „Vasile Alecsandri” să devină unul dintre ambasadorii vieții teatrale pe plan european.
