Marianna Prysiazhniuk: „Mulți dintre colegii mei jurnaliști sunt astăzi pe front și apără Ucraina”
Unde erai în prima zi de război? Erai la Kiev? Dormeai la ora când au căzut primele bombe și rachete?
Foarte important este să ținem minte ca războiul în Ucraina, agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei a început 8 ani în urmă, odată cu ocuparea Crimeii și invazia părții estice. Pe 24 februarie 2022, regimul rus a încercat să facă ceea ce a planificat întreaga perioadă după colapsul URSS-ului. Să fim sinceri – Rusia și-a exprimat de mult intențiile de a invada Ucraina, și nu doar. Pe parcursul acestor ani, am văzut politica expansivă orientată către statele fostului spațiu sovietic cu sprijinul propagandei masive și șantajul energetic și economic. Este important să ținem minte contextul. Pentru că anume contextul determină relația cauză-efect. Totuși, nu pot să zic că am fost „pregătită” moral pentru data de 24. Am pierdut somnul din16 februarie. Eu țin minte fiecare secundă din zilele acestea. Pe 24 februarie am avut nevoie să plec din București spre Balcani, spre Zagreb. M-am trezit la 4 dimineața, eram în București. După ce totul a izbucnit, primul lucru pe care l-am făcut – am încercat să-mi sun părinții. Tatăl meu se ducea la muncă. El, de obicei, merge la birou foarte devreme. Mama mea privea televizorul. De la început, comunicam de 4-5 ori pe zi și toți eram foarte organizați, aproape fără emoții. La etapa următoare, când rușii au fost împinși afară din regiunea Kievului, am înțeles abia ce ar fi fost cu noi dacă s-ar fi realizat scenariul cel mai trist. Chiar și acum, mă cuprinde tristețea când mă gândesc la asta. Revenind la data de 24 februarie. Un drum din București spre Zagreb ia 25 de ore. De obicei, eu nu lucrez în autobuz, dar zilele acelea am fost implicată în combaterea dezinformării în cadrul proiectului StopFake non-stop. Ceea ce face echipa StopFake pentru adevăr, pentru dreptate, chiar și în sens filosofic, este enorm.
Ce stări și sentimente ai trăit/trăiești în timpul bombardamentelor? Ți-a fost frică?
Mare parte din cariera mea constă în corespondență jurnalistică în străinătate. După ce a început războiul, m-am întors în Ucraina imediat ce a fost posibil. Era aprilie. Eu merg de obicei trecând prin Moldova, spre Odessa. În Odessa am auzit prima dată sirenele de apărare aeriană. Da, mi-a fost frică. Și mi s-a făcut frică pentru că toți oamenii de pe stradă deja erau obișnuiți de acest sunet teribil.
Puteai să dormi noaptea?
Dormeam o dată la două zile. În primele două luni aveam foarte mult de lucru și nici nu puteam realiza cum mă simțeam. În perioada următoare au început sa apară și emoțiile puternice.
Cum au fost/ sunt diminețile tale?
Viața mea de astăzi e stabilă. M-am întors în Moldova. Diminețile mele încep ca de obicei: plimbări cu câinele, sport și e-mailuri. Omul se adaptează oricăror condiții. Merg în Ucraina cât de des pot pentru a mă întâlni cu ai mei, pentru a pregăti un reportaj nou șii pentru a privi cu ochii proprii ce se întâmplă la mine acasă. Acestea sunt diminețile mele si zilele mele de acum.
Cum se comportau/ se comportă oamenii în timpul bombardamentelor?
Sigur, această situație te obligă să te comporți după niște reguli ale stării de război. Au fost oprite niște activități, studiile, cursuri. Și este greu să trăiești cu asta, mai ales după o perioadă de pandemie de 2 ani. Pandemia în sensul larg continuă în Ucraina, dar numărul de morți e mult mai mare, virusul ucigaș fiind agresiunea ruseasca.
Cum s-a schimbat viața ta după ce a început războiul?
Viața tuturor ucrainenilor s-a schimbat dramatic. Astăzi se pare că toată lumea luptă pentru independența noastră. Am uitat de certuri, de contradicții interne, luptăm cu toții pentru un scop comun. Recentele bombardamente masive asupra orașelor ucrainene au devenit motivul pentru o altă campanie de strângere de fonduri pentru nevoile armatei. Ucrainenii au strâns aproximativ 5 milioane de dolari într-o singură zi ca răspuns la atacul iranian cu drone. Aceasta nu este singura poveste. Ucrainenii știu să se unească și să fie curajoși. Acest lucru este foarte important.
Prieteni sau rude de-ale tale luptă pe front? Corespondezi cu cineva de pe front?
Sigur că da. Chiar și mulți dintre colegii mei jurnaliști sunt astăzi pe front și apără Ucraina. Unii jurnaliști, cu care am trecut împreună prin multe , sunt în captivitate. Este foarte trist, o mare tragedie. Sper ca toată lumea să se întoarcă acasă în viață.
Care sunt cele mai oribile lucruri pe care le-au făcut ocupanții ruși?
Lucrul cel mai oribil este intenția lor. Intenția de a șterge identitatea cuiva. Intenția de a șterge identitatea ucrainenilor, intenția de a șterge identitatea mea. Pentru că cineva a decis așa, că sunt/suntem „artificiali”. Primul lucru pe care l-au făcut rușii în Mariupol și Herson, după ce le-au ocupat, a fost să deseneaze tricolorul lor la intrarea în orașe. Mi se pare un cinism la culme – a ucide mii de civili și, dintr-o ambiție imperialistă a cuiva, a instala drapelul ocupantului.
Care dintre faptele de eroism ale soldaților ucraineni te-au impresionat cel mai tare?
În fiecare zi, soldații ucraineni fac performanță de dragul viitorului nostru comun. Toți ucrainenii lucrează pentru acest lucru. Ucraina trece printr-o etapă a istoriei sale în care fiecare este un luptător la locul său. Trebuie să ne apreciem unii pe alții și să fim recunoscători unii față de alții. În fiecare zi, pentru că o facem împreună.
Acest război nu e doar o confruntare dintre ucraineni și ruși, dar dintre bine și rău, libertate și tiranie, demnitate și umilință, lumină și întuneric. Eu sunt sigur că ucrainenii vor câștiga războiul. Tu crezi în asta?
„Vrem să trăim. Vecinii noștri vor să ne vadă morți. Asta nu lasă prea mult loc pentru compromisuri.” Aceste cuvinte aparțin Goldei Meir, politician israelian. Apropo, ea s-a născut la Kiev. De asemenea, noi vrem să trăim. Și nu avem altă opțiune. Vom lupta, indiferent de amenințările care ne vor fi aduse, pentru că altfel ne vom confrunta cu moartea, în cel mai bun caz cu un lagăr și cu ștergerea memoriei noastre. Ucrainenii nu-i pot ierta pe ruși pentru toate atrocitățile pe care le-au comis împotriva noastră. Rușii au nevoie să-i distrugă pe ucraineni nu doar pentru a-și însuși istoria Kievului, ci și pentru a evita să vadă reflectarea atrocităților lor în cei care au o voce. Uitați-vă ce au făcut cu comunitățile etnice care fac parte din Federația Rusă? Care dintre ele au propria lor istorie? Cine dintre ei își cunoaște strămoșii? Care dintre ei își prețuiește limba? Dimpotrivă, se duc să ucidă ucraineni în uitare, la ordinul țarului de la Kremlin. Dar ce are un originar din Bureatia ori Tatarstan împotriva ucrainenilor? Înțelegeți logica? Aceasta este logica terorii, și nu avem nicio cale de ieșire. Doar Victorie.
Cum crezi, românii din Republica Moldova și cei din România ar putea face mai mult pentru Ucraina?
Contextul regional este foarte complex. Cred că oamenii din Moldova și România vor depăși contradicțiile existente. Moscova lucrează de mulți ani pentru a semăna dușmănie între cele trei țări. A fost, într-o anumită măsură, și o pregătire pentru război. Și mulți agenți de influență își continuă activitățile de propagandă, subminând securitatea regiunii. Cred că acest lucru se va schimba cu timpul. Astăzi, Ucraina apără valorile noastre comune. Republica Moldova a primit statutul de candidat al UE tocmai pentru că a fost alături de Ucraina într-o perioadă dificilă și plină de provocări geopolitice. Prin Moldova a trecut un val uriaș de refugiați ucraineni, care și-au pierdut casele, afacerile, pe cei dragi, pentru că rachetele rusești au zburat în viețile lor. Pentru că cineva a decis să le șteargă identitatea, să le șteargă puterea, să le șteargă monumentele. Trebuie să ne amintim împreună că acest război continuă nu numai pe front. Acesta este un război al simbolurilor. Este un război al trecutuli și al viitorului. Este un război al libertății și al autoritarismului. Ucraina are nevoie de o înțelegere profundă a acestor lucruri. Și de arme pentru a ne proteja pe toți.
Care va fi primul lucru pe care-l vei face după ce se va termina războiul?
Când războiul se va încheia, va fi mult de lucru. Cred că trebuie să ne pregătim pentru ani foarte dificili. Va fi o resetare absolută a proceselor globale.
