Dulci poeți de baltă vs Broaște de uscat

Viața literară pe Bahlui, o anchetă realizată de Viorel Ilișoi în cadrul revistei Timpul,a reunit, de-a lungul timpului, scriitori ca Dorin Spineanu, Nichita Danilov, Lucian Vasiliu, Ovidiu Nimigean, Val Condurache, Mihai Ursachi, Al. Andriescu, Club 8 (Dan Lungu, Radu Andriescu, Daniela Visternicu, Radu Părpăuță, Cerasela Stoșescu, Anca Ciobanu, Constantin Dram, Ada Tanasă). Textele rezultate, anchetele și interviurile adunate în volumul omonim (Ed. GRI, 2022) reușesc a întocmi o parte importantă din istoria literară „a urbei”, cum Dan Lungu scrie pe coperta a IV-a.

În fapt, aceste anchete, aparținînd unei perioade zgomotoase, dar urmînd uneia în care a fost liniște, delimitează un spațiu și îl clarifică mai cu seamă pentru cei ce l-au cunoscut numai prin poveștile altora. Radiografierea existenței obiective, a faptului concret. Prin aceste aspecte, deloc întâmplător așezate unul lângă celălalt, s-ar putea rezuma acest volum.

Pentru început, mă voi opri asupra textului care mi-a reținut atenția cel mai mult, fiind și primul din punct de vedere cronologic. Sub titlul Iașul merită să crape din toate încheieturile sale, Dorin Spineanu aprinde primul chibrit, aș îndrăzni să spun. Fiind printre primii care să spună lucrurilor pe nume, indiferent dacă punem asta pe seama perioadei problematice sau a profilului său excentric, reușește să urnească lucrurile. Tinerii (actualii scriitori deja maturi ai Iașului) își înțeleg propriile nemulțumiri, iar la scurt timp, se delimitează Club 8 și OuTopos. Următorul citat extras din răspunsurile lui Spineanu ajută atât la clarificarea poziției acestui „personaj dificil, colorat, concurând la faimă cu autorul”, cât și la fixarea cronotopilor: „Nu sunt animozități, sunt planuri paralele. Indivizii nu se suportă între ei din cauză că nu au afecte comune, nu se mișcă pe aceeași plajă culturală și nu pot comunica. Fiecare scriitor are, în absolut, destinul lui, iar în viața literară a târgului ăsta împuțit nu poți tolera la nesfârșit toate mizeriile unuia sau ale altuia. Niște ratați…”

Faptul că volumul lui Viorel Ilișoi esențializează o sumedenie de profiluri umane și de întâlniri și, în același timp, pledează pentru revizitare (sau vizitarea completă, cum e-n cazul celor care, așa cum spuneam anterior, n-au trăit fluctuațiile acestei perioade de haos și de liniște decât prin ce s-a spus în stânga și-n dreapta) este, în fapt, marele atu și cea mai importantă consecință a acestui proiect.

Pentru că am ales alcătuirea unei perspective ciclice în ceea ce privește prezentarea acestei cărți, am punctat „manifestul” lui Dorin Spineanu, care a fost cel dintâi intervievat în cadrul proiectului pe care-l avem în vedere. În continuare, mă voi opri asupra lui Bogdan Crețu, care vorbește despre viața culturală și lumea literară a urbei, la 25 de ani după apariția primelor interviuri, când ar trebui să se fi instituit câteva schimbări majore. Ceea ce, conform profesorului universitar ieșean, s-a și întâmplat, însă doar din punct de vedere al criticii literare universitare, în raport cu cea de întâmpinare despre care spune că este „și mai precară decât atunci”. Prin prisma acestui interviu se instituie, totodată, perspectiva de ansamblu. Revista Timpul în vremea lui Liviu Antonesei versus cea de-acum, de sub conducerea lui Bogdan Crețu, modelele, personalitățile care marchează, oamenii de încredere prin care aceasta continuă să funcționeze: „Iașul cultural există într-o frumoasă independență față de Bahlui – și știți de ce? Fiindcă nici nu se mai poate altfel. Sunt alte timpuri, alți oameni, alte așteptări. (…) Scrie o carte bună și vei fi publicat. Fă ceva remarcabil și vei fi remarcat. Nu te mai condamnă nimeni la marginalizare, la provincialism”.

Astfel, după 25 de ani, așa cum spuneam, de la debutul acestor anchete în revista Timpul, asamblarea lor într-un corp comun care să faciliteze accesul la această parte a istoriei lumii literare din Iași este admirabilă. Demersul lui Viorel Ilișoi a însemnat, în anii ’90, reducerea conflictelor, calmarea spiritelor odată ce oamenii și-au spus fățiș oful, iar acum, materializarea parcursului relativ recent al culturii de-aici.

Distribuie acest articol:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on whatsapp
Share on email
Share on pinterest

Articole recomandate

Noutăți
Viorel Postolachi

Maxima lunii octombrie

Îmbătrânind, îmi dau seama că de școală au nevoie nu copiii, ci părinții. Viorel Postolachi

Noutăți
Filip Klega

Kaufland în București

Kaufland din Bucuresti de lângă gara Basarab este proiectat în mod absolut identic cu magazinul similar din Praga de la capătul tramvaiului 9 Sortimentul este

Noutăți
Victor Dumbrăveanu

Lumina de la capătul tunelului

(roman inedit, trimis de fiica autorului, partea a doua) Am lăsat amintirile pentru o altă ocazie şi m-am grăbit să fiu drăguț cu doamnele. Am

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *