Creația plasticianului Eric Perjovschi este marcată de stilul imaginativ. Acest mod de reprezentare artistică este descris de Herbert Kuhn ca fiind „o fantezie sau o experiență lăuntrică a artistului, exprimată de o manieră nerealistă, abstractă sau chiar onirică”. Și într-adevăr, în universul său creativ, Eric Perjovschi pledează pentru arta abstractă, forme decorative, stilizate și primordiale.
Născut în anul 1979, în satul Lencăuți, raionul Ocnița, viitorul artist moștenește dragostea pentru arta vizuală de la tatăl său, Aurel Perjovschi, care activa ca pictor decorator. Deslușindu-și chemarea, Eric Perjovschi studiază între 2001-2012 ceramica și metalul artistic în cadrul programului de licență și master al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, iar între 2012-2016 urmează studiile de doctorat la Universitatea de Vest din Timișoara, conducătorul științific: prof. univ. dr. Ioan Iovan.
Artistul plastic este preocupat de artele focului, mânuiește excelent arta ceramicii, arta sticlei și metalul artistic, precum și variate tehnici mixte. Sporadic, plasticianul recurge la pictura de șevalet, care este bogată în motive tradiționale și peisaje rurale. Totuși, precum declară artistul creația sa este marcată de „fascinația focului”, metamorfoza materiei îl neliniștește. Anume, „materialele transfigurate de foc îi completează și definitivează demersul său artistic”. Criticul de artă Ioan Iovan remarcă faptul că „particularitatea lucrărilor lui Perjovschi este dată de circulația formelor între statutul de arte decorative și cel de sculptură, din asocierile celor două genuri de arte vizuale rezultând produse de o expresivitate particulară”.
Printre temele abordate de artist putem cita dansul, natura în diverse ipostaze (anotimpurile, peisajul rural), semne și intervenții în natură, dar și multiple compoziții abstracte. Cu toate acestea, plasticianul susține că mereu oferă întâietate transpunerii în material al conceptului, corpul fizic al lucrării preocupându-l mai mult decât subiectul în sine. Această poziție, precum și motivele îndrăgite și limbajul plastic specific, îl poziționează pe artist în contextul artei moderne, dominate de preocupările de natură formalistă.
Atmosfera emanată de sculpturile și obiectele decorative create de Eric Perjovschi prin valorificarea elementelor mitice și primitive amintește de plastică epocii Latene. Estetica formei proprii creației sale pare a fi o continuitate modernistă a culturii arheologie pruto-nistrene Cozia-Saharna. Ciclul Pietre scrise valorifică credințele primitive despre rocile brute, care ar fi sălașuri ale spiritelor sau zeilor. Dar spre deosebire de primitivi sau artistul german Max Ernst, care fiind „bolnav de sculpturită” căuta pe marginea ghețarului Forno roci șlefuite și rotunjite de natură, Eric Perjovschi preferă pietre „mai colțuroase, cu vârfuri care lasă senzația de elan spre înălțime”. Credința în sufletul sau spiritul unei roci răsfrântă în animarea pietrei (prin trăsături antropomorfe) este dezvoltată în ciclul Ochiul din piatră, semnat de Eric Perjovschi. În încercarea de a explica acest ciclu artistul notează că blocurile de piatră șlefuită par „a fi niște ochi ai unor ființe fabuloase. Sunt ochi hipnotici, mari, larg deschiși, fără să clipească, ai pietrei care are posibilitatea să arunce asemenea priviri, din afara timpului și din afara lumii noastre”.
Pătratul și cercul par a fi simboluri arhetipale ce prevalează în creația lui Eric Perjovschi. Aniela Jaffe în cartea Omul și simbolurile sale C. G. Jung notează că „Cercul este simbol al psihicului (chiar și Platon a descris sufletul ca pe o sferă)”, pe când „pătratul (și deseori dreptunghiul) este un simbol al materiei telurice, al trupului și al realității”. Dilema existențială a omului modern constă în conexiunea dintre aceste două forme primare. În acest șir de idei, este deosebit de interesantă viziunea inserată în compoziția sculpturală Paradoxal, care descrie raportul complex al celor două începuturi. Sculptura, așezată pe un soclu de granit, este compusă din 2 elemente distincte – pe axul central este amplasat un nucleu dreptunghiular de metal din care răsare, asemeni a două aripi albe, blocul de piatră de Vrața ( regiune în Bulgaria). Piatra albă de Vrața, ce formează structura orizontală, ușor elansată, a sculpturii pare să fie perforată în cercuri; golurile acestor cercuri sporesc imponderabilitatea sculpturii. Judecând după conotația elementelor cheie – dreptunghiul și cercul, care de la începuturile timpurilor formau un întreg, constatăm că artistul separă vădit lumea spirituală de existența materială, oferind materiei/trupului funcția de suport/sprijin pentru aspirațiile spirituale. Totodată, nu exclude faptul că printr-o vrere extremă, latura spirituală/psihică poate înălța materia, pe aripile sale.
Conceptul riguros al lucrărilor din metal și tehnici mixte semnate de artist derivă din logica serială, ceea ce firesc, duce la simplificarea formei și crearea unei construcții compoziționale bazate pe module. Astfel, Compoziția decorativă Diptic, ce este compusă din module asemeni unor arcuri gotice sau căsuțe colorate, preia conceptul compozițional contemporan pe care îl putem vedea în creația lui Andy Warhol sau Bogdan Maximovici. În final, ținem să remarcăm că operele plasticianului Eric Perjovschi sunt inedite atât din punct de vedere tehnic, cât și din cel plastic, iar viziunile artistice ale acestui creator sunt profunde și complexe. Sperăm că se va desprinde din diaspora canadiană și, întors în țară, va contribui, în continuare, la dezvoltarea culturii naționale.
