(elevă în clasa a X‑a)
De mică îmi închipuiam
Că fiecare scriitor are plete lungi.
De dimineață, după o cafea cu lapte,
Ei se apucă să scrie o carte.
Și scriu, scriu și tot scriu.
Până le ies firele de sub șapcă.
După ce au mai scris o carte
Zici că ninge‑n casă, că li se‑nălbește
pleata.
Așa pleacă și tinerețea, dar părul le tot
crește.
Ei nu știu ce înseamnă frizerie,
Că tot stau și scriu despre arhive.
Dar în acele plete, cu adevărat,
Tot ce s‑a putut, totul s‑a păstrat,
Ca la sfârșit de viață să audă
„Bunicule, de ce ai barba lungă?”
