Articole scrise de Dumitru Dan Maxim

Nicolae Esinencu, în viziunea bunilor săi prieteni, dar și a celor care l‑au cunoscut în diverse ipostaze – unele nostime, altele pline de teatralitate –

In memoriam V.M. In memoriam N.P. Ar fi o adevărată minune să întâlnești un om ideal și la chip, și la suflet. Chiar dacă suntem

Când ți se face dor de viață, aceasta se termină. Și ca să nu se termine, te apuci de lucruri mari, dar acestea, de cele

Dacă vrei să distrugi un neam, atunci ia‑i limba La una dintre întâlnirile memorabile ale jurnaliștilor consacrați cu studenții de la Facultatea cu profil gazetăresc,

Am fost şi muzicant – aşa îi plăcea tatei să ne zică, „muzicanți” ori „băi muzicantule”, când ne punea la vreo treabă. Am cântat şi

Nicolae Esinencu s‑a aflat doi ani la Moscova, unde și‑a trăit exilul și surghiunul, dar mai cu seamă despărțirea de familie, până la paroxism –

Și acest aspect (altul) al activității oamenilor de creație, indiferent de domeniul artistic – literatură, muzică, teatru etc., – deseori este prezentat ori, mai degrabă,

EuGeniu: „Ai grijă ce faceți cu foile astea…” Atunci când Lumea de pe cealaltă Lume încă nu‑l primise, iar Lumea ca nelumea de pe Lumea

CARTE DIN MORMÂNT a unui basarabean readus forțat în Basarabia din România Mare de către structurile NKVD și deportat în Siberia În memoria românilor deportați