Era prin anii când redacția ziarului „Mesagerul” se afla pe strada Columna, în sediul Partidului Forțelor Democratice – ziar de partid. Acolo l-am întâlnit prima
Fragment memorial dedicat poetului Eugen Cioclea, figură singulară a boemei chișinăuiene. Evocat sobru, cu tristețe discretă, textul surprinde solitudinea poetului, mereu prezent și totuși retras,
Nicolae Esinencu, în viziunea bunilor săi prieteni, dar și a celor care l‑au cunoscut în diverse ipostaze – unele nostime, altele pline de teatralitate –
In memoriam V.M. In memoriam N.P. Ar fi o adevărată minune să întâlnești un om ideal și la chip, și la suflet. Chiar dacă suntem
Când ți se face dor de viață, aceasta se termină. Și ca să nu se termine, te apuci de lucruri mari, dar acestea, de cele
Dacă vrei să distrugi un neam, atunci ia‑i limba La una dintre întâlnirile memorabile ale jurnaliștilor consacrați cu studenții de la Facultatea cu profil gazetăresc,
Am fost şi muzicant – aşa îi plăcea tatei să ne zică, „muzicanți” ori „băi muzicantule”, când ne punea la vreo treabă. Am cântat şi
Nicolae Esinencu s‑a aflat doi ani la Moscova, unde și‑a trăit exilul și surghiunul, dar mai cu seamă despărțirea de familie, până la paroxism –
Și acest aspect (altul) al activității oamenilor de creație, indiferent de domeniul artistic – literatură, muzică, teatru etc., – deseori este prezentat ori, mai degrabă,
EuGeniu: „Ai grijă ce faceți cu foile astea…” Atunci când Lumea de pe cealaltă Lume încă nu‑l primise, iar Lumea ca nelumea de pe Lumea
