Amintirea se usucă precum iarba din grădină vara
(alarma aeriană în mai toate coțurile Ucrainei)
răsucesc cheia în broasca defectă
iar ușa se închide în trecut
undeva departe în est în ființa mea
năpădită de buruienile pericolului aici și nicăieri
un morman căzând peste tine –
sperietoarea favorită din copilărie
(atenție toți în adăpost)
ce simți acum
l-a întrebat aproape că în fiecare interviu
gheață pe krieg
cu o rozetă din donbass îți taie gâtul
sticla furată a tinereții cu tot cu mâini și picioare
aceste metafore fermecătoare- o oglindă deformată a
literaturii
nu-mi amintesc ce simt
(atenție șocul alarmei aeriene)
și mă pun pe mine în paranteze.
***
De opt ani vă tot spun: în casa mea e război
ca în sfârșit să mă auziți: în casa mea e război
trenul lui greoi se mișcă de la est la vest
și locomotiva lui e moartea care tractează viața
noaptea intră în pământ cu florile ei veștede contorsionate
și ni se culcă în gură cu dinții stricați ai tăcerii
limba noastră acum e un chat al voluntarilor și fugarilor
unde sirenele îi cântă cântece lui Ulise
iar memoria noastră e ia murdară a libertății
cu drumul ei lung de la inimă la inimă
***
porți în gură o mare haldă explicativă o groapă
un scrin zgâriat cu o armă de hârtie
cu care acum nu poți nici să ochești și nici să vindeci
moartea apa asta de fier care îți curge sub pleoape
răsfoiești limbi moarte pupilele goale ale cuvintelor
războiul pute ca o boală veche
și nu înțelegi focul culturii noastre
lumea a ars atât de mult, dar singură nu a ars
duci la poșta iubirii listele celor rămași în viață
și nu știi cum să deprinzi limba tăcerii monstruoase
timpul îți stă în gât precum ceasul defect al istoriei
care e acoperit de praful vieților irosite
umbli ca un maidanez cu o cruce în dinți
faci ca ochii lumii să fie o prezență de prisos
tragi toată noaptea de limba lungă a clopotului
și lingi trupul pământului cu limba înțepenită
Traducere din ucraineană de Dumitru Crudu