uzina metalurgică din Rîbnițaînghite soarele prin țevile de fumrâuri dezlânate de vifori și viforoaiceurgisesc merele coapte, uscându-leînainte de a le cunoaște gustulsimfonia lui Porumbescu țipă
Înțelepciunea nu cunoaște origini și nu are limite ale temporalității. Înțelepciunea este haina cu care ne învelim. Cu cât e mai veche, cu atât e
Sunetul de clopot al fiecărei inimi Cristina Bogdan: „Iubirea (cu toate culorile ei) este cel mai bun antidot în fața dezastrelor care ne înconjoară” Dragă
Să ai o prietenă fidelă cu care să râzi, să te cerți, să plângi, să te bucuri, apoi să o pui sub pernă și să
O carte întotdeauna leagă literatura de viață. Ecourile se pot transpune în cele mai mici amănunte, iar oamenii ar putea să nu cunoască faptul că
Complicat de spus, dar și mai complicat de crezut. Dacă la‑nceput a fost cuvântul… ce ni s‑a‑ntâmplat de muțim cu fiecare zi?! Ne‑mpiedicăm, ne lovim,
Am trăit mult timp printre nopți descoperind fantasticul cărților citite pe întuneric. Târziu, cu un somn accelerat, mă trezeam în gara dimineții. Porneam cu realitățile
moartea nu are voce nu are vorbire nu are față și nici privire nu are zâmbet nici piele nimic nu are oase pe care ai
