Am intrat într‑o cafenea și alături a explodat o rachetă (Partea I) Irina Streapko: „Eu nu pot să nu mă duc la Odessa. Acolo sunt
Oameni, nu ucideți lumina Oleg Mardari: „La noi e haos. Și ce dacă? Să fie!” De ce în spectacolul dumneavoastră se spun foarte puține cuvinte?
Nu voiam să plecăm fără câini și pisici, altfel am fi putut pleca mai repede (Continuare din numărul anterior) Elena Danilova: „Eu sunt la mine
Pentru prima dată m-am uitat într-o oglindă la Chișinău și am văzut altă femeie Elena Danilova:„Și când bomba aia s-a prăbușit peste scara noastră… Eu
Munca a devenit salvarea mea Nadejda Zaizbur: „Din cauza rafalelor de mitralieră, îmi era frică să ies chiar și până la poartă. Locuiam la periferia
O feerie teatrală pentru întreaga familie Sergiu Chiriac: „să omorâm teatrul pe scenă și să găsim o formă de viață” Deja două ierni teatrale. Spectacolele
„Nu-mi place războiul. Nu suport să fie omorâți oamenii. Ce este de neînțeles aici?” Ivan Sveatcenko: „Le-am spus tuturor cunoscuților, colegilor, prietenilor și rudelor mele
Atunci am înțeles: pe naiba vor cuceri Harkivul Alexandr Vasiliev: „Dacă aș fi ieșit cu câteva minute mai devreme, probabil că acum nu aș mai
Aceste suferințe umane nu au sfârșit Petru Vutcărău: „Ei sunt mereu în căutarea unei căi de ieșire din impas. Sunt oameni profund nefericiți” (Petru Vutcărău
