Spectacol-eveniment cu poezie de război
Am văzut, pe 9 mai 2022, la Teatrul Național „Mihai Eminescu”, un spectacol-manifest împotriva războiului și pentru solidaritate cu poporul ucrainean, întitulat „Requiem pentru Bucea”. Actorii de la Teatrul Național „Mihai Eminescu”, în colaborare cu centrul de Arte „Coliseum”, au pornit de la ideea poetului Dumitru Crudu să aducă în fața spectatorilor poezia recentă scrisă despre acest război.
Regizorii Luminița Țâcu și Mihai Fusu au realizat o performanță contra cronometru în a crea acest spectacol. Luminile, proiecțiile, coloana sonoră, ecourile, recuzita scenică, dar și cea din hol și scări (busturi căptușite cu saci), poziția scenică a actorilor, tonul și ritmul declamator – toate au fost semnele unui performance poetic și artistic de apreciat. Evenimentul este inedit și în sensul în care regizorii de azi evită cu precauție poezia cea nouă, dar și evenimentele cotidianului nostru social și geopolitic, unii considerând că e nevoie de detașare, de timp. Or, eu cred că arta de azi nu are când/ nu are dreptul să își ia acest răgaz, mai ales atunci când războiul este „ante portas”. Pentru că arta presupune multă sensibilitate și apoi raționalizare și detașare. Artistul contemporan (poet, actor, pictor, muzician etc.), în primul rând, e această sensibilitate, apoi înțelegere și rațiune.
Mi-a fost frică să nu alunece actorii în declamativul baroc, demonstrativ, actoricesc, marcat de multe ori de un patos retoric. Dar au lipsit toate astea. Actorii au dozat, au simțit, au trăit poezia zilei. Rostirea lor a fost din și pentru poezie, pentru cel care o ascultă și nicidecum pentru un recital bombastic. Gesturi, mișcări, corporalitate, cântec, vibrații vocale – toate s-au constituit într-o polifonie mai mult decât reușită. Monocromia negrului și cele două pete de galben și albastru au scos în evidență o lume a tragismului ucrainean. Moartea și viața, războiul, copiii, frica, furia, ura, neputința – iată personajele întruchipate.
Un spectacol model, sui generis. Un eveniment-pilot de la care au ce învăța poeții, actorii, regizorii, scenariștii, dar și oricine care are capacitatea să învețe, să savureze din poezie și arta scenică a zilei de azi. Poemele scrise de poeții din Ucraina, România și Republica Moldova au adus războiul în scenă ca într-un ritual de exorcizare, spunând astfel NU războiului Rusiei împotriva Ucrainei. Grupajul de poeme semnate de poetul ucrainean Lesyk Panasiuk este o partitură inedită în economia reprezentației.
Cu actorii: Diana Decuseară, Draga-Dumitrița Drumi, Iurie Focșa, Ghenadie Gâlcă, Alexandru Pleșca, Rusanda Radvan, Vladislav Ropot, Ana Tkacenko, Olga Triboi, Doriana Zubcu-Marginean, Mihai Zubcu.
Cu poeții din Ucraina, România și Republica Moldova: Anastasia Afanasieva, Alexandra Arnăut, Mădălina Botnaru, Ruxandra Cesereanu, Dumitru Crudu, Rodica Gotca, Valeria Gribinenco, Boris Gumeniuk, Maria Ivanov, Iya Kiva, Georgiana Mărculescu, Daniela Moisiciuc, Lesyk Panasiuk, Cosmin Perța, Maria Pilchin, Nicolae Popa, Savu Popa, Alexandru Popescu, Radmila Popovici, Vasilisa Savitkaia, Grigory Semenchuk, Moni Stănilă, Ronin Terente, Alexandra Toledo, Augustina Visan.
Știm că din 24 februarie, de când a început războiul în Ucraina, artiștii, scriitorii, oamenii de teatru, actorii, oamenii de creație au protestat împotriva războiului. TNME s-a solidarizat, din primele zile, cu poporul ucrainean și o face în continuare. Astăzi, cuvântul poeților și vocea oamenilor de teatru se solidarizează împotriva războiului. REQUIEM PENTRU BUCEA este un spectacol-manifest, așa cum Bucea, alături de Mariupol, Borodeanka și Irpin, este un simbol al tragediei ucrainene. Un spectacol inedit prin tot ce este, un spectacol de antologat.
