Pentru mine, Basarabia este o durere, o  neîmplinire

În acești ani, cu număr hristic, care au trecut de la atacarea Republicii Moldova de către Federația Rusă, țara voastră s‑a îndepărtat de ființa ei românească, de rostul ei identitar. A fost o perioadă a unei continue rătăciri între certitudinea prizonieratului politic rusesc și, de puțină vreme, iluzia europeană. Pentru a putea trăi la limita demnității umane, românii de pe ambele maluri ale Prutului au fost nevoiți să plece în Europa. Evident, această masivă migrare populațională afectează foarte mult parcursul identitar al ambelor țări. România și Moldova asigură în acest moment în Europa o forță de muncă ieftină, vitală pentru statele în care muncesc. Evident, această situație, pentru a continua, este condiționată de salariile și de pensiile foarte mici, care trebuie menținute în țările de origine. Pentru a crea condițiile acestui transfer de populație activă, cei care conduc trebuie să constate continuu că nu există „buget” decât pentru ei și pentru cei din agenții, din aparatul de stat care îi susține la putere, dar nu și pentru restul populației. Pe lângă faptul că tocmai cei plecați susțin în mare parte veniturile necesare celor rămași acasă, copii și persoane în vârstă, categorii cu totul neglijate în politicile „naționale”, mai există și un alt avantaj pentru cele două state: cei care au emigrat injectează în economia celor două țări de origine sume importante de bani, care intră în circuitul economic național, producând masă monetară, implicit taxe și plusvaloare. Însă, din păcate, tocmai acest cinic mecanism social fragilizează foarte mult existența unui popor, nevoit să iși părăsească matricea națională pentru a putea trăi. Tot acest mecanism, dincolo de beneficiul material de moment, conține și o accentuată deznaționalizare. Din alt punct de vedere, pe lângă rănile sufletești pe care le vor avea copiii, generația următoare va fi accentuat înstrăinată. Vinile sunt multe și foarte împărțite, de la iresponsabilitate, delăsare, lașitate și până la vânzare și trădare. În primul rând, este vorba de o clasă politică formată din indivizi dispuși să facă toate compromisurile posibile pentru a fi la putere, dispuși să vândă sau să ofere tot ce înseamnă resursă economică, naturală sau antropică. Acest lucru a fost evident și în perioadele în care Moldova era condusă de oamenii Moscovei, și în perioada în care aceștia au schimbat direcția de îngenunchere cu una europeană, care diferă oarecum atât în ideologie, cât și în metodă. Este adevărat că existența umană înstrăinată de Dumnezeu conține foarte multe limite, este adevărat că egoismul din omul lipsit de Dumnezeu devine el însuși un dumnezeu schimonosit, caricatural, dar, totuși, pentru mine este o mare mirare că spațiul românesc din nicio parte a Prutului nu mai furnizează lideri responsabili, demni. Motivele sunt îndeobște cunoscute, însă nimic nu poate justifica acest pustiu brutal, împărțit de un râu banal, pe care îl percepem a fi o prăpastie între noi, inabordabilă, deja mitologică… Pentru mine, Basarabia este o durere, o neîmplinire.

Marius Marian Șolea