Pacea este strălucirea soarelui. Pacea este zâmbetul copiilor, dragostea părinților și reuniunea familiei. Pacea este când copiii se trezesc la sunetul ceasului ca să meargă la școală, și nu la cel al bombelor, care îi silește să fugă în adăposturi subterane. Pacea începe din familie, iar familia este biserica de acasă. Oamenii merg la biserică să se roage pentru sănătate, pace și iertare, fiindcă iertarea îi ajută să devină mai empatici, mai atenți la ceea ce se întâmplă în jurul lor, îi face să vadă adevărul, chiar dacă este dur și ne pricinuiește mari suferințe. Se știe că cea mai mare bogăție a omului nu sunt banii, palatele sau aurul, ci familia, sănătatea și pacea. Ce să faci cu bogăția dacă pe acestea nu le ai? Familia este temelia societății, iar casa este templul în care tu ești stăpânul. Ca să menținem pacea și bucuria în țară, e necesar ca rațiunea să predomine în fața sentimentelor, iar societatea să pună preț pe valorile fundamentale ale familiei, pentru că pacea și toleranța se nasc în familie. Anume în familie, apoi în școală, în societate este crescut și educat fie un om cinstit, fie un geniu, fie un monstru. Noi, societatea, creștem alături monștri fără să ne dăm seama. Îi alimentăm cu energia, cu inteligența noastră și îi încălzim cu căldura sufletului nostru. Apoi tolerăm violența și ne supunem docili capriciilor lor.
De‑a lungul timpului istoria ne‑a oferit multe lecții, pe care nu le‑am învățat. Astăzi, când violența ia proporții inimaginabile, când sunt uciși copii, care n‑au apucat să se bucure de viață, când, deși trăim între oameni, ne simțim marginalizați, rătăciți, deprimați, în asemenea situații minciuna, dezinformarea și disperarea pun stăpânire pe rațiunea și pe sufletul nostru. Disperarea nu ne este prietenă. Ea ne doboară la pământ și mușcă din noi fără milă până la ultima picătură de speranță, de aceea trebuie să luăm atitudine. Cea mai bună lecție de viață este propriul exemplu, care are un impact covârșitor asupra societății. Zi de zi sunt martoră a diferitelor întâmplări, situații, probleme etc. Am tangențe cu instituțiile de învățământ, cu persoane din diferite sfere de activitate. Ca ființă umană, ca mamă, bunică, profesoară și președintă a Cenaclului Literar‑Artistic „Vocea generațiilor”, împreună cu colegii, contribui la educarea simțului frumosului prin intermediul poeziei și al muzicii, valorific și promovez tradițiile naționale, organizez evenimente cultural‑artistice, științifice, sportive. Relația frumoasă dintre om și artă formează o atitudine corectă, care poate contribui semnificativ la obținerea fericirii și la prosperarea societății umane. Cel mai bun tratament pentru liniștea sufletească și cea mai bună profilaxie contra oamenilor toxici este echilibrul interior, cântecul, poezia și sportul, arta în genere. Viața fără acestea e ca noaptea fără stele. Condeiul este arma mea, cu care lupt împotriva nedreptății, nepăsării, minciunii. Cuvântul scris ori rostit are o mare putere. El poate să înalțe, dar poate și să ucidă. Scrisul pentru mine este un dialog cu trecutul și cu prezentul. Și îndrăznesc să vorbesc și cu viitorul. Prin scris vorbesc despre viață, despre problemele cu care se confruntă societatea, despre iubire, despre importanța ei și despre pierderea ei. Iubirea este lumină. Omul care trăiește fără iubire trăiește în întuneric.
Eroii din romanele mele au învățat să lupte cu greul vieții, cu sărăcia, cu deportările, cu minciuna și chiar cu destinul, care nu le‑a fost dat de Dumnezeu, ci de acei care s‑au crezut Dumnezeu.
Astăzi, pacea este pusă la grea încercare. Divergența de opinii, intriga, minciuna și manipularea împart societațea în tabere: de partea cui să fie omul, a păcii ori a războiului? E strigător la cer când feciorul ajunge în tabăra agresorului, iar tatăl rămâne în tabăra celui agresat să apere pacea. În aceste condiții, e și firesc să auzim tot mai des: „Pace în suflet, în casă și în lume”. Să știți că nu este o frază rostită la întâmplare. La baza principiului „Pace acasă, pace în lume” se află dragostea pentru oameni și o mare înțelegere a umanității. Această afirmație a lui Atatürk, un mare umanist, a devenit un principiu indispensabil nu doar în Turcia, dar vizează pacea, liniștea, traiul în siguranță în toata lumea. Războiul de agresiune a Rusiei asupra Ucrainei a bulversat întreaga lume. Aduce suferință nu doar ucrainenilor, ci tuturor națiunilor care nu pot rămâne indiferente în fața acestor atrocități. Aici este vorba de solidarizare, înțelegere, susținere.
Mă întreb de ce unii politicieni înțeleg prea târziu care este menirea omului pe pământ și cât de prețioasă este viața, iar alții uită că pacea este frumusețea vieții. Orgoliul lor naște ură, iar ura naște război. Este naiv ca oamenii să aștepte pacea de la un sistem politic agresor, care nu investește în educație, în cercetare, în bunăstare, care fabrică arme în loc de jucării. E grav că am ajuns să trăim într‑o lume care este în permanentă amenințare, iar unii oameni pun preț pe carieră, mașini luxoase, palate, nu au timp pentru familie, pentru copii, pentru suflet și pentru credință. Să nu uităm: credința în divinitate ne poate ajuta să fim fericiți. Strămoșii noștri, când le‑a fost greu, au apelat la Biblie ca să fie ajutați să facă față presiunilor vieții de zi cu zi, să țină sub control stresul pe plan fizic și emoțional și să găsească un scop în viață. Toți avem nevoie de iubire, doar că unii o primesc uitând să o dăruiască. Iubirea lui Dumnezeu pentru oameni este înțelegătoare și compătimitoare. Iubirii îi place să găsească oriunde și oricând binele, ea nu se scufundă în beznă, dar caută fața luminoasă a omului. Iubirea lui Dumnezeu îi iartă și pe acei cu inima împietrită, le găsește scuze celor ce îi asupresc pe alții. Bine ar fi ca și agresorii să înțeleagă acest lucru. Să nu uităm că în fața Domnului ori a morții toți suntem egali, indiferent de naționalitate ori statut social.
Arta unește societatea, o face mai bună. Poezia și muzica sunt ultimele forme de magie în această viață. Ea nu poate fi văzută, pipăită, este o stare de beatitudine. Haideți să fim mai buni, să încercăm să iubim cu sufletul, așa cum doar Dumnezeu poate iubi, El nu înșală, nu minte, nu‑i face pe oameni să sufere. Oamenii vor pace, fiindcă pacea este o stare normală în care trebuie să trăiască fiecare persoană. Pacea este liniște sufletească, creativitate și aspirații. Războiul înseamnă stres, durere, multă durere, lacrimi, moarte. Oamenii au nevoie de pace ca să‑și unească destinele, să construiască case, în care să‑și poată crește copiii în liniște. Pace lumii!
