Acum trei ani, când Rusia și‑a lansat invazia asupra Ucrainei la scară largă, viața mea ca fotograf, ca om, ca cetățean s‑a schimbat dramatic. Pe 24 februarie 2022 m‑am trezit într‑o realitate cu totul diferită. M‑am trezit din cauza exploziilor, a bombardamentelor, lucru care nu mi se mai întâmplase până atunci. A fost ceva, pur și simplu, oribil și foarte înfricoșător. Sunt atât de recunoscător faptului că fotografia este parte din viața mea și, în special în primele săptămâni ale invaziei, ea mi‑a oferit un țel. Fotografia a fost pentru mine o unealtă care mă ajuta să fiu de folos Ucrainei, prin care puteam să arăt tuturor oamenilor, din toată lumea, cum sunt lucrurile de fapt în Ucraina, câte ceva din ce vedeam eu zilnic. Am început să fotografiez ce puteam, centre de refugiați, orașul Kiev, care era în acel moment atacat, teritorii eliberate în nord de Kiev, soldați pe front, rachete, ruine de după atacuri, oameni încarcerați în închisorile rusești, reporteri care investigau crimele de război ale Rusiei etc. Atunci am devenit în totalitate un fotograf de război, ceva ce nu mi‑aș fi dorit niciodată să fac. Îmi doream să practic fotojurnalismul, dar planurile mele erau să mă ocup de narațiuni profunde și pașnice, însă am fost forțat să captez știri, pentru că mi‑am dorit mult să arăt întregii lumi toată povestea. Nu a fost decizia mea să devin fotograf de război, dar mă bucur că am găsit o modalitate prin care pot fi de folos Ucrainei, de aceea sunt incredibil de fericit că fotografia face parte din viața mea. Chiar și acum, după trei ani, mă ocup în continuare de fotografia de război și colaborez cu reviste și ziare americane de o importanță majoră, ceea ce este un lucru foarte important și necesar anume acum, luând în vedere schimbarea recentă a administrației de la Casa Albă și opiniile ei controversate în legătură cu războiul din Ucraina. Cred că e esențial să arătăm societății americane ce se întâmplă cu adevărat în Ucraina, iar eu sunt bucuros că pot face acest lucru prin intermediul fotografiilor mele. De asemenea, încerc pe cât posibil să colaborez absolut gratuit cu veterani de război sau soldați ucraineni, pentru că acesta e modul în care pot să răsplătesc oamenii care luptă pentru viața și siguranța mea, a lor, a familiilor lor, a țării noastre. Le sunt enorm de recunoscător soldaților ucraineni și micul meu cadou pentru ei, modul de a le oferi ceva e să ajut cât pot cu aceste fotografii.
(Traducere din engleză de Valeria Coțofană)
