Filmele pe care le voi recomanda astăzi cititorilor nu sunt filme animaliere propriu‑zise. Dar în ambele relația omului cu natura este elementul esențial al poveștilor.
Le Règne animal (2023, Thomas Cailley. Rom.: Împărăiia animalelor). Filmul a fost prezentat publicului la Festivalul de la Cannes în uvertura concursului „Un certain regard”. Este al doilea lungmetraj al realizatorului, după Les Combattants din 2014, pentru care a luat și câteva premii importante. Nici Le Règne animal nu a trecut neobservat. Filmul a fost recompensat cu cinci premii César, chiar dacă le putem considera secundare, precum acel pentru imagine (fotografie) sau costume. Aceste premii denotă, în primul rând, meticulozitatea cu care s‑a lucrat și performanța tehnică atinsă. Rolurile principale sunt interpretate de Paul Kircher, Romain Duris și Adèle Exarchopoulos. Și dacă Paul Kircher este încă un tânăr aproape necunoscut, Romain Duris (Gadjo dilo (1997), L’Auberge espagnole (2002), Eiffel (2021) sau Les Trois Mousquetaires (2023)) și Adèle Exarchopoulos (La Vie d’Adèle (2013), Sibyl (2019), Je verrai toujours vos visages (2023)) sunt printre cei mai iubiți actori francezi ai momentului. Povestea amintește oarecum de un alt film celebru: The Lobster (2015) de Yorgos Lanthimos. Ambele filme au drept bază un proces similar: oameni care se transformă în animale. Dar similitudinile se termină aici. În Le Règne animal o epidemie stranie face ca unii oameni să înceapă un proces de transformare în varii animale. Transformarea nu este imediată, e un proces lung și anevoios, acei „infectați” păstrează pentru o perioadă destul de lungă capacități de a comunica cu „oamenii”. Autoritățile nu găsesc remediu și decid să‑i izoleze pe „infectați” în centre speciale de îndată ce sunt identificați. Astfel, Lana, mama lui Émile (Kircher) și soția lui François (Duris), e internată. Dar și Émile, la rându‑i, începe să se transforme în lup… Julia (Exarchopoulos), o polițistă, devine prietena lui François, dar e și un potențial martor „periculos”, în calitatea sa de reprezentant al autorităților… Va accepta François ca fiul său să fie „internat”? Sunt oare „metamorfozații” periculoși pentru ceilalți? Trebuie ei temuți, „vânați” și izolați? Pot ei să‑și continue transformarea printre ai lor? Numeroase întrebări la care spectatorul va trebui să găsească un răspuns… Filmul lui Thomas Cailley a fost aclamat atât de către critica de specialitate, cât și de către spectatori. La nivel de număr de intrări în săli de cinema a fost unul din succesele anului. Un film pe care‑l recomand fără reticențe cititorilor Revistei „Timpul”.
Where the Crawdads Sing (2022, Olivia Newman. Rom.: Acolo unde cântă racii). Iată un film din categoria „outsiderilor”, care sunt abia menționate de critici, dar apreciate de către public! Filmul a avut un buget de 24 de milioane, dar a recoltat mai mult de 144! În mare parte succesul filmului este bazat pe povestea relatată: vorbim despre ecranizarea romanului cu același nume de Delia Owens, un veritabil succes la apariție. De altfel, povestea realizării acestui film merită relatată aparte: romanul Deliei Owens a fost intens promovat de clubul de carte al celebrei actrițe Reese Witherspoon, „Reese’s Book Club”, care‑și propune drept scop promovarea scriitoarelor. Reese Witherspoon este și producătoarea filmului. Mai departe am putea spune că e o chestie de meserie: filmul e realizat la cele mai înalte standarde ale Hollywoodului. Nu conține mari inovații sau originalități cinematografice, dar nu are nici puncte slabe. Vom menționa cadrul spectaculos în care s‑au derulat filmările, mlaștinile din Lousiana, și prestația de vârf a actorilor: Daisy Jessica Edgar‑Jones, extraordinară, care este la doar al treilea lungmetraj și despre care vom mai auzi cu certitudine; Taylor John Smith, care este la cel mai valoros rol al său din carieră; Harris Dickinson, care a mai apărut în câteva filme notorii precum Triangle of Sadness (2022) sau The King’s Man (2021). Merită, fără îndoială, pomenită și coloana sonoră: piesa Carolina, semnată de Taylor Swift, a fost nominalizată la cele mai prestigioase premii precum Golden Globes sau Grammy, iar MTV Movie & TV Awards i‑a acordat marele premiu. Nu voi insista asupra tramei filmului, voi spune doar că este un thriller pasionant și emoționant, care se privește foarte bine. Recomand cititorilor revistei acest film pentru o seară relaxantă, chiar dacă nu vorbim aici despre o capodoperă, ci despre o mostră meseriașă cinematografică de cea mai înaltă probă.
