Există o categorie de filme (mai că am putea să le rezervăm un gen cinematografic aparte) care tratează despre arta culinară. Nu ar trebui să ne mire mult acest fapt, căci mâncărurile alese sunt una din marile plăceri ale umanității, poate chiar cea mai inocentă din ele. Tocmai am ieșit din perioada ospățurilor legate de sărbătorile de iarnă și ar trebui să recunoaștem că aceste experiențe țin mai degrabă de un dezmăț cantitativ de mâncăruri înecate în râuri pantagruelice de licori etilice decât de rafinament și plăceri alese gustative. Uneori ți-e și milă de gospodinele care chiar pun suflet și reușesc minuni gastronomice, dar opulența distruge cam tot ce am fi putut eventual aprecia în alte condiții…
Să revenim însă la arta cinematografică, căci riscăm să ne prea îndepărtăm de raison d’être a rubricii: filmele. În ediția de astăzi vă voi prezenta două filme… „gastronomice”!, pe care vă recomand să le savurați din plin după ce scăpați de mahmureala acumulată de sărbători.
Hunger (2023, Sitisiri Mongkolsiri). Filmul a fost propus abonaților platformei Netflix în prima jumătate a anului 2023 și s-a dovedit a fi o surpriză destul de plăcută. Nu cred că publicul european cunoaște multe despre cinematografia din Thaïlanda, iată deci o ocazie de a descoperi o producție ambițioasă și reușită! Hunger este o veritabilă dramă socială: realizatorii reușesc să ne prezinte conflictele sociale și valorice prin prisma relației indivizilor cu mâncarea. Trama filmului este destul de simplă: Aoy (interpretată de Chutimon Chuengcharoensukying) este o tânără care lucrează în restaurantul familial, situat într-un cartier popular, cu o clientelă corespunzătoare. Într-o zi, un necunoscut îi lasă o carte de vizită și o invită să candidateze pentru a deveni ucenicul marelui Chef Paul (Nopachai Chaiyanam), vedetă a gastronomiei, care gătește doar pentru cele mai bogate familii. Aoy visează să devină și ea un mare chef și decide să încerce. Evident, filmul se transformă într-o confruntare din ce în ce mai evidentă între aceste două personaje pentru a deveni directă spre final, atunci când Chef Paul și Aoy sunt angajați să gătească la același banchet al jet-setului, obligați să se înfrunte într-un ditamai duel culinar. Dacă e să omitem o oarecare naivitate în prezentarea realității și a personajelor, prea evident maniheistă (în pofida unei prea forțate transformări a lui Chef Paul), filmul impresionează prin calitatea și lucrul fotografic cu imaginea, un joc magistral al actorilor principali (Nopachai Chaiyanam e o adevărată revelație!) și prin suspansul creat. E ceva din atmosfera albumelor manga (doar că săbiile au fost înlocuite cu tigăi) în această poveste, și dacă o percepem drept o poveste, nu putem să nu constatăm o reușită cinematografică evidentă!
La Passion de Dodin Bouffant (2023, Trần Anh Hùng). Filmul a participat la competiția oficială din acest an a festivalului de la Cannes, unde a luat premiul pentru regie, și va fi candidatul Franței la Oscars în martie 2024 pentru cel mai bun film străin al anului. Candidatura respectivă a generat și un mic scandal în hexagon, căci o altă realizare franceză, Anatomie d’une chute de Justine Triet, a luat „Palme d’or” la Cannes anul acesta, distincție a priori mai înaltă. Se pare însă că „specificul francez” a fost preferat: filmul lui Trần Anh Hùng, în afară de faptul că e o mostră cinematografică remarcabilă, mai este și o adevărată odă artei culinare franceze! La Passion de Dodin Bouffant este o ecranizare destul de frivolă a unui roman puțin cunoscut (de Marcel Rouff), apărut acum 100 de ani. La drept vorbind, despre firul narativ nu putem spune mare lucru, căci în film nu se întâmplă mai nimic. Eugénie (interpretată de Juliette Binoche) este bucătăreasa marelui gastronom Dodin Bouffant (Benoît Magimel): pe toată durata filmului se pregătesc varii bucate alese, care sunt degustate și descrise. Dodin e îndrăgostit de Eugénie (sau de felul ei de a găti) și o tot cere în căsătorie, dar cererea sa nu este acceptată decât atunci când însuși Dodin îi pregătește și îi servește un dineu complet (ca să vezi, doar asta contează!). Atât. Și pe toată durata filmului se gătește: varii planuri vizuale ale bucatelor în pregătire. Coloana sonoră – clinchete de tigăi, hăcuială de legume, linguri amestecând în castroane, sfârâit și clocotit etc., etc. Și acest minimalism captivează! Trần Anh Hùng reușește să pasioneze spectatorul filmând cum se gătește un banal pot‑au‑feu! Privim fascinați cum fierbe bulionul! Punctul culminant al filmului este întrebarea muribundei Eugénie către Dodin: „Ce am fost eu pentru dumneavoastră, soție sau bucătăreasă?” La care Dodin îi răspunde: „Bucătăreasă, desigur”. Și Eugénie îi mulțumește cu toată sinceritatea.
Ce poate fi mai presus decât dragostea? Arta culinară, evident!
